Dezvoltarea limbajului este un proces ce implică întreg mediul pregătit Montessori, fiind în realitate scopul indirect al multora dintre activitățile propuse în mai multe arii curriculare. Parcurgându-le natural, copilul ajunge să fie capabil să realizeze activitatea țintă.
În metoda Montessori scrisul și cititul sunt abordate separat, în faze distincte, scrisul precedând lectura textului. Maria Montessori povestește că a fost extrem de surprinsă să descopere, în urma lucrului cu copiii, că aceștia au o înclinație naturală către ”construirea cuvintelor cu ajutorul literelor” și că abilitatea de a scrie apare natural. Cititul, a remarcat ea, apare ulterior, în mod spontan, după ce copilul face conexiunea cu cuvintele scrise.
Scrisul
Este o acțiune complexă pentru care copilul dezvoltă două seturi de abilități: fizice și psihice. Nu poți scrie ceva fără a avea controlul și precizia mișcărilor dar nici fără a putea recunoaște sunetul și a îl traduce într-un semn grafic a cărui formă o cunoști. Cele două abilități sunt interdependente, una fără alta nu se poate, însă sunt dezvoltate separat prin lucrul cu diferitele materiale, iar atunci când copilul le dobândește pe amândouă se produce ”explozia scrisului”.
Pregătirea pentru scris începe cu activități aparent fără legătură directă, încă din prima arie curriculară. Prin spălarea mesei învață să își coordoneze mișcările, prin lustruirea obiectelor folosind un bețigaș cu vată exersează ținerea în mână a instrumentul de scris, prin exerciții de transfer dezvoltă motricitatea fină etc. Urmează activități din ce în ce mai complexe și mai dedicate: folosind cilindrii cu mâner repetă poziția apucării, în timpul trasării formelor inserturilor metalice mișcările lor capătă fluiditate, mușchii mâinii se întăresc apucând în mod repetat mânerele diverselor materiale… Totul este completat de materialele specifice din zona de limbaj, cu ajutorul cărora copilul ajunge să stăpânească partea pshică (”intelectuală”) a scrisului: forma fiecărei litere (tabletele tactile cu literele din glașpapir) și conexiunea dintre sunet și simbol. Când copilul parcurge toate aceste etape și ajunge să descifreze conceptul de scriere (și anume că literele care reprezintă sunete sunt alăturate pentru a forma cuvinte), mâna lui este pregătită pentru exercițiul fizic al scrierii, interiorizarea psihică putând fi susținută și de abilitățile fizice. Maria Montessori a realizat importanța acestor etape și a pregătirii indirecte: pentru a putea învăța scrierea este nevoie ca ”mâna” și mintea să fie pregătite.
Pe tot parcursul acestui proces de învățare materialele folsite corespund perioadelor senzitive prin care trece copilul. Nevoile sale interioare sunt satisfăcute în acest timp și el învață cercetând lumea cu ajutorul mâinilor și explorează mediul înconjurător cu ajutorul simțurilor. Educația este astfel un proces ce se desfășoară fără efort și cu bucurie, iar copilul este însoțit în direcția în care dorește să se dezvolte.
………………
Articole relevante:
Ariile curriculare și materialele didactice Montessori
Aria curriculară Viață practică
Aria curriculară Științe și activități culturale
Alina F.
