Ariile curriculare

Aici cresc Montessori

Am fost fascinată să descopăr ca adult, pentru prima dată într-o clasă Montessori, cât de ușor pot identifica în clasă Aria de viață practică: este zona cu chiuveta joasă, cu materialele de feliat sau stors fructe, cu mop și măturică. Apoi, aria de științe este cea cu Atlase, hărți, puzzle-ul cu harta lumii, cu steaguri sau borcanul plin cu sare pentru experimente.
Pentru copii este foarte natural, trec firesc de la zonă la alta. Ei nu văd discipline, nu văd segregare: ei văd mediul în care pot fi curioși și pot descoperi! Uimitor cu a fost gândită clasa ca întreg! – mama lui S.

Maria Montessori și-a construit sistemul de educație pe baza observării copiilor. Astfel, principiile enunțate de ea nu sunt doar teorii abstracte, ci rezultatul direct al unei bogate experiențe concrete. Pornind de la lucrul cu copiii, ea a ajuns la concluzii proprii privitor la psihologia și dezvoltarea lor.

Observând și identificând perioadele senzitive, intervaluri de intensă concentrare în care copilul poate absorbi la potențial maxim un anumit tip de abilități sau cunoștințe, Maria Montessori a înțeles că este nevoie de un mediu pregătit care să ajute adultul să susțină dezvoltarea copilului.

O parte esențială a mediului pregătit este reprezentată de baza materială originală, cu materiale didactice specifice (elaborate de ea), organizate pe zone de interes care sunt denumite arii curriculare. Există cinci astfel de arii care definesc disciplinele studiate și care sunt prezente în orice clasă Montessori, oriunde în lume:

  1. Viață practică
  2. Senzorial
  3. Matematică
  4. Limbaj
  5. Științe și activități culturale

 

Materialele didactice Montessori

au ca scop învățarea conceptelor abstracte prin manipularea obiectelor concrete. Prin poziționarea materialelor la nivelul copiilor ei își pot alege cu ce doresc să lucreze, având astfel libertatea de a învăța urmărindu-și propriul interes și de a-și dezvolta potențialul maxim.

Modul de expunere este conform ariilor curriculare dar și respectând o ierarhie crescătoare, fiecare material având locul său fix. Secvența ierarhică este dată de gradul de dificultate și de faptul că materialele sunt interconectate, adesea existând relații complexe chiar între materiale din diferite arii curriculare – metoda Montessori propune abordarea integrată a acestor domenii. În procesul de învățare materialele se descoperă și se construiesc unul în funcție de altul, de la cel de complexitate redusă, pe care copilul îl va folosi repetat până când nevoia sa interioară va fi satisfăcută și va asimila informațiile date de el, la următorul material, cu un grad sporit de dificultate. Și tot așa. De aceea materialele izolează doar un anumit principiu de celelalte, fiind atent secvenționate pentru a-i da copilului posiblitatea de a înțelege fiecare concept, etapă cu etapă.

Educatorul

 acționează ca un ghid, misiunea acestuia fiind de a identifica exact momentul în care copilul este pregătit pentru un anumit material și de a-i prezenta copilului utilizarea corectă, pentru buna înțelegere a conceptului respectiv. Atunci când materialul nu este utilizat conform destinației inițiale, pedagogul va relua prezentarea. Rolul său este și acela de a supraveghea respectarea regulilor-cadru convenite, una dintre ele fiind aceea că materialul este pus la locul prestabilit după utilizare, ceea ce duce și la cultivarea simțului ordinii. Este mai ușor să te concentrezi și să alegi conform interesului propriu atunci când alternativele sunt aranjate într-o manieră ordonată și te afli într-un mediu calm, liniștitor. Deoarece fiecare material dintr-o clasă Montessori există un număr limitat, de obicei doar un singur exemplar, acest lucru facilitează educarea responsabilității, a respectului pentru activitatea celuilalt și răbdarea de a aștepta rândul propriu.

Materialele specifice Montessori sunt autocorective – conform principiului ”controlului erorii”. Copilul poate determina singur dacă a lucrat corect : când la final  una dintre piese nu se potrivește sau rămâne nefolosită, el va realiza cu ușurință eroarea. De asemenea, prin utilizarea unor materiale fragile, de exemplu sticlă, ceramică, copilul învață cum să manevreze cu atenție aceste obiecte fără a le distruge. Astfel, cresc încrederea în sine și independența, dezvoltându-se abilități motorii fine și gândirea analitică, iar copilul înțelege că greșeala este un act firesc în procesul de învățare.

În ceea ce privește aspectul lor, sunt realizate din materiale naturale, într-o cromatică plăcută și atractivă, fără a fi stridentă. Copiii reacționează la frumos, de aceea este de dorit să se evite texturile sintetice sau cu o estetică îndoielnică, urmărindu-se crearea unui mediu armonios. Unul dintre scopurile educației Montessori este de a dezvolta simțul estetic al celor mici, prin aprecierea lucrurilor frumoase.

………………

Articole relevante:

Aria curriculară Viață practică

Aria curriculară Senzorial

Aria curriculară Matematică

Aria curriculară Limbaj

Aria curriculară Științe și activități culturale

Alina F.

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn