Cum se învață la școală

Copilul școlar îşi pune întrebări cu privire la originea universului, natura vieţii, oameni şi diferenţele dintre ei, iar materialele Montessori pentru această vârstă au rolul de a trezi imaginaţia, de a pregăti saltul spre abstract și de a genera o viziune asupra lumii şi rolului omului în societate. Cel de-al doilea plan de dezvoltare este dominat de perioada sensibilă pentru imaginație și exersarea minții conștiente, iar învățarea propusă la acest nivel provoacă imaginația și stârnește curiozitatea.

Cu ajutorul imaginației copiii reconstituie întâmplări și locuri la care nu au acces fizic: timpuri trecute și viitoare, organizarea lumii la scară mai mare sau mai mică, originea pământului, a vieţii și ajung să aprecieze și să se mire în fața totalității cunoașterii. Ei vor să știe de ce și cum se întâmplă lucrurile și sunt fascinați de tot ce este misterios, grandios, ieșit din comun, impresionant; este perioada marilor întrebări despre lume, adevărate întrebări filosofice legate de apariția lumii, a vieții și de rolul lor ca indivizi.

Maria Montessori a descoperit că cea mai potrivită manieră de a le răspunde este prin prezentarea unor povești – ”Marile povești” care să le ofere o imagine de ansamblu și să le stârnească imaginația. Cunoștințele sunt introduse ca parte dintr-o povestire care deapănă informații despre istoria universului – originea sistemului solar, a pământului, a vieţii, apariţia culturilor umane şi dezvoltarea civilizațiilor, și fiecare poveste adaugă o bucată în plus la construirea unei imagini de ansamblu a lumii în care trăim, reprezentând, împreună, o imagine schematizată a întregului. Poveștile sunt istorisite cu inflexiuni aparte ale vocii și cuvinte atent alese pentru a îmbrăca adevărul într-un dram de mister, fiind însoțite de reprezentări grafice, planșe simbolistice, cronologii, diagrame, totul pentru a stârni interesul. Ele reprezintă doar un punct de pornire, o structură schematizată menită să trezească imaginația și curiozitatea copilului, stârnindu-l să exploreze suplimentar subiectele. Elevul este încurajat să-şi pună întrebări, să experimenteze, să îşi dezvolte cunoștinţele, să facă observaţii, să demonstreze abilităţi, învățând prin efort și implicare proprie.

În școlile Montessori este încurajată “ieşirea” din spaţiul şcolii, numită Going out, inițiată de către copii și ghidată de către învățător, pentru a folosi resursele comunităţii aflate dincolo de zidurile clasei. Este important ca elevii să exploreze în siguranță lumea din jur, nu doar clasa. În clasa Montessori elevii merg adesea la bibliotecă pentru a căuta surse de informare, la muzee pentru a studia suplimentar sau chiar a lua legătura cu un specialist în măsură să le clarifice lucruri pe care nu reușesc să și le clarifice singuri, în natură pentru a preleva mostre sau a analiza diferite elemente, la magazin pentru a achiziționa materiale necesare proiectelor lor. În acest fel lumea se deschide pentru ei și pot să interacționeze cu o varietate de persoane noi, cu care învață să colaboreze, fiecare ieșire aducând pe lângă informațiile noi și experiențe valoroase în ceea ce privește independența și responsabilitatea.

În primul plan de dezvoltare (0-6 ani) copiii se concentează mai bine atunci când lucrează individual, caracteristica planului doi de dezvoltare (6-12 ani) fiind însă preferința pentru lucrul în grupuri și nevoia stringentă de a colabora, de a fi parte a unui grup. Din acest motiv într-o școală Montessori cele mai multe lecții și proiecte se fac în grupuri mici, copiii aleg să lucreze împreună în funcție de afinitățile personale.

Lucrul în grup îi incurajează pe elevi să învețe singuri și să se ajute reciproc: ideile și discuțiile care apar astfel favorizează dezvoltarea minții conștiente, influența copiilor de vârste similare fiind un puternic motor în dezvoltare. La școala Montessori studiul nu se realizează doar în termenii subiectelor academice ci şi în termenii învățării sociale și morale. Totul într-o clasă Montessori devine ocazie de comunicare, iar una dintre cele mai importante resurse oferite de pedagogia Montessori o reprezintă ocaziile de socializare, cultivarea grijii față de comunitate și bunul ei mers și față de fiecare membru al acesteia.

Lucrând în grupuri, copiii descoperă cum este să colaborezi cu personalități și trăsături diferite, ajung să se cunoască și să se accepte cu toate diferențele de perspectivă. Elevii descoperă prin intermediul situațiilor cotidiene cum să se organizeze și să soluționeze probleme aparute în cadrul grupului, fiind în permanență susținuți și ghidați de cadrele didactice, învățând astfel despre responsabilitate, empatie, respect, apreciere, prietenie, toleranță sau conflicte și dezvoltând adevărate competențe sociale: capacitatea de organizare a unor evenimente, abilitatea de a rezolva situații neprevăzute, capacitatea de exprimare liberă a opiniei personale, respectul față de membrii grupului, abilitatea de a genera și de a respecta regulile ce privesc grupul, de a împărți sarcinile, de a ști să ceară sau să refuze fără a răni.

Dezvoltarea morală este una dintre sarcinile de dezvoltare cele mai importante în acest interval de vârstă. Copilul din planul doi de dezvoltare își va acorda sau nu respectul în funcție de valorile morale pe care cei din jur le promovează prin comportamentul lor. El apreciază adevărul, fidelitatea, încrederea pe care o poate avea în cuvântul celui din fața lui, justețea. Conștiința și simțul dreptății, echilibrul bine-rău sunt în plină dezvoltare.

Elevii Montessori au o contribuție mult mai importantă la felul în care li se predă și un control mai mare asupra felului în care învață, în comparație cu elevii din învățământul tradițional. Din acest motiv predarea este individuală/ în grupuri mici, nu există note, competiție, recompense sau pedepse, considerându-se că lucrul esențial care favorizează învățarea este mulțumirea de sine la realizarea unui lucru prin propriile puteri. Clasa Montessori este o comunitate la scară mai mică iar vârstele variate și învățarea în ritm propriu elimină comparațiile între copii și este încurajată cooperarea, colaborarea.

Elevii învață

• Prin liberă alegere și responsabilitate: își aleg o activitate dintre cele prezentate, își planifică activitățile prin intermediul jurnalului, urmăresc finalizarea sarcinilor de lucru.
• Prin participare voluntară: vin la prezentări, își completează jurnalul, își planifică singuri activitatea.
• Fără pedepse: nu se aplică măsuri coercitive de nici un fel, se discută fiecare incident în parte și, acolo unde este cazul, se stabilesc consecințe cunoscute și stabilite anterior.
• Prin muncă în echipă: copiii sunt liberi să lucreze individual sau în grupuri mici. Lucrul în echipă vine în întâmpinarea modului natural de învățare a copilului în acest plan de dezvoltare; lucrului în echipă i se adaugă și posibilitatea de lucru individual, pentru o combinație optimă de învățare.
• Fără recompense exterioare: nu există o bonificație, ci ne propunem să hrănim propria dorință a copilului de a cunoaște și a se dezvolta.
Citește mai mult ...

Mediu bazat de cooperare

• Recompensele exterioare, note, steluțe, buline nu fac parte din mediul Montessori.
• Evaluările elevilor se fac în mod constant, însă nu sunt publice . Există discuții individuale periodice cu elevul în care se oferă feedback asupra activității educaționale și se trece în revistă portofoliul de lucrări. În completare, există pentru părinți un program de consiliere și discuţii individuale de evaluare periodică despre evoluția copiilor.
• Studiile stiințifice arată foarte clar că pentru o persoană deja motivată să facă o anume activitate, aşteptarea unei recompense conduce mai degrabă la scăderea interesului pentru acea activitate.
• Elevii sunt încurajați să formeze relații bazate pe respect și cooperare, nefiind competitori, ci parteneri de drum în descoperirea lumii.
• Valori ca, bunătatea, compasiunea și empatia sunt cultivate în mediul Montessori, care îi ajută pe copii să le interiorizeze. Discuțiile de grup, în comunitate, oferă contextul unor conversații valoroase despre reguli, întâmplările zilnice, povești, discuții despre dileme morale și valori, jocuri de rol.
Citește mai mult ...

Motivația intrinsecă

• Metoda Montessori urmează copilul, permițându-i să se concentreze pe un domeniu care îi stârnește interesul. Ghidat de profesorul Montessori, copilul are obligația de a participa la prezentări și de a-și însuși cunoștințele de bază, exercitându-și în același timp libera alegere și responsabilitatea.
• Învățarea se face din bucurie, nu ca o obligație. Pregătirea unui proiect pe un subiect de interes ales de bunăvoie de copil, îl conduce prin cunoștințe de limbaj (scrierea proiectului), logică și matematică (stabilirea resurselor, planificarea etapelor), vorbitul în public, cooperarea (implicarea colegilor, specialiștilor).
• În alternativa Montessori nu se dau note și nu se oferă steluțe. Copiii învață nu pentru notă sau steluță, ci pentru propria satisfacție interioară: Am reușit sa fac eu însumi!
• Materialele Montessori specifice, disponibile doar în clasă, sunt o resursă esențială pentru învățare. Cărțile, atlasele, planșele din biblioteca clasei sau cărțile personale relevante sunt resurse la înemână care pot fi folosite de copii pentru proiecte. Jurnalul, Proiectul, Going Out completează instrumentele esențiale de învățare specifice școlii Montessori.
• Temele pentru acasă reprezintă o responsabilitate pentru elevul din mediul 9-12 ani, care continuă după orele de școală anumite proiecte: citește, scrie povești, jurnale, face liste sau calcule, caută informații despre diferite subiecte care i-au stârnit interesul. Elevul din mediul 6-9 ani nu primește teme pentru acasă.
Citește mai mult ...

Profesorul Montessori

• Pregătește mediul şi se asigură că acesta satisface nevoile şi interesele elevilor.
• Facilitează independența, responsabilitatea şi capacitatea de a alege în mod liber ce lucrează fiecare elev.
• Oferă siguranță, stabilitate şi acceptare fiecărui elev, construiește cadrul de învățare a valorilor și regulilor de conviețuire în comunitate, facilitează construirea comunității și ghidează experiența traiului în comunitate.
• Este un adevărat intermediar între copil și resursele sale, pe care încă nu știe cum să le folosească, între curiozitatea copilului și sursele de satisfacere a ei, între dorința copilului de a se grupa cu alții și competențele necesare pentru a o putea face constructiv.
• Oferă elevului cât mai multe chei ale cunoașterii pentru a deschide cât mai multe uși cu putință.
• Observă cu atenție atât evoluția în plan academic a fiecărui elev în parte, în fiecare domeniu, cât și dezvoltarea socială, emoțională în comunitatea căreia îi aparține.
Citește mai mult ...