Activitățile de viață practică îi țin ocupați pe copii destulă vreme, într-un mod plăcut, și în același timp îi ajută să-și dezvolte și să-și coordoneze mișcările.
Dacă avem deschiderea să privim banalele activități de viață practică dintr-o altă perspectivă, prin prisma minții unui copil, ele ni se vor părea mult mai atractive și mai fascinante, poate chiar exerciții cu rol academic.
În fiecare societate, în fiecare cultură regăsim anumite activități pe care oamenii le desfășoara zilnic (procurarea și pregătirea hranei, îngrijirea personală, curățenia casei, relaționarea cu alte persoane etc), ritualuri pe care copilul le absoarbe în mod natural, încă de la naștere.
Copilul participă la activitățile familiei încă de la naștere
Initial, copilul participă la derularea activităților în mod pasiv, spre exemplu atunci când, din cărucior sau din sling, își însoțește mama la supermarket, observând-o cu interes cum atinge, simte, apucă de pe raft, miroase și pune produsele în coșul de cumpărături, sau atunci când o privește cum spală legumele, cum pregătește masa, cum sortează rufele. Mai târziu, pe măsură ce copilul crește și dobândește independența fizică, el își va exprima dorința de a participa sau de a face și singur aceste activități.
Bebelușii sunt de asemenea fascinați de sunetele produse de vocea umană, ne ascultă cu încântare atunci când le vorbim, dar sunt captivați și de fluctuațiile și intensitatea tonalității, înregistrând stările și emoțiile pe care le exprimăm prin limbaj. De exemplu, când salutăm un prieten drag tonul nostru este vesel, alert, exprimă bucurie și entuziasm. Când mergem la muzeu, pe de altă parte, folosim o formulă de salut și tonalitate diferite.
Copiii sunt atenți la toate aceste detalii, ne urmăresc gesturile, le stochează și devin modelul comportamental pe care-l vor afișa atunci când se vor putea exprimă și ei. De aceea este important că toate aceste obiceiuri și activități să fie consecvente, coerente și întreprinse într-o manieră respectuoasă.
Cum ajută activitățile de Viață practică
Activitățile de viață practică îi țin ocupați pe copii destulă vreme, dar într-un mod plăcut, și în același timp îi ajută să-și dezvolte și să-și coordoneze mișcările. Cu cât copiii sunt mai implicați în activitățile de zi cu zi ale adulțior și li se oferă ocazia de a contribui la gospodărirea casei și de a avea responsabilități, cu atât capacitatea lor de a face și singuri aceste activități se va îmbunătăți, conducându-i pe drumul către independență. Autonomia este râvnită de copii în perioada 0-3 ani și pentru ea muncesc serios încă din primele zile ale vieții. Vorbim aici de independența funcțională, nu de cea emoțională, ci de capacitatea de a putea face lucrurile singuri și a se descurca fără a avea nevoie de ajutor din partea altcuiva.
Mesajele pe care le primește un copil când desfășoară activități de viață pactică sunt deosebit de valoroase: în primul rând, ele vor avea darul de a-i spori încrederea în sine. Faptul că este capabil să pună masa, să spele vasele, să șteargă praful, să curețe un morcov, să prepare suc de portocale, să-și toarne singur apă din carafă în pahar, să se îngrijească pe sine, alegându-și hainele, îmbrăcându-se singur, spălându-se pe corp, pe dinți, toate acestea îl fac să simtă și să gândească cu toată ființă lui: “eu pot!”, “eu reușesc!”, “sunt în stare să fac și singur!”
Cel de-al doilea mesaj primit, la fel de important, se referă la faptul că aportul lui este apreciat de cei din jur. El colaborează împreună cu familia sa, ajutorul lui este valorizat de ceilalți, munca lui este importantă, având menirea de a schimba lucrurile în jurul său. În felul acesta, copilul se simte valoros ca membru al familiei sale, ceea ce inevitabil îi va spori stima de sine.
Într-o clasa Montessori pentru grupa de vârstă 1-3 ani, aproximativ 70% din activitățile clasei sunt exerciții de viață practică.
Ce activități putem face împreună cu copiii
Mai jos sunt câteva exemple de asemenea activități pe care le putem face acasă împreună cu copiii. Unele implică lucrul cu apa, atât de îndrăgită de cei mici.
- Ștergerea și spălarea mesei
- Curățarea ferestrelor
- Lustruirea oglinzilor
- Ștergerea prafului
- Măturatul
- Datul cu mopul
- Mutarea scaunelor (pe măsura lor)
- Transportarea unei mese (pe măsura lor)
- Sortarea și punerea rufelor în mașină de spălat
- Punerea rufelor la uscat
- Impaturirea hainelor și punerea lor în dulapuri
- Curățarea pantofilor
- Udarea plantelor
- Spălarea mașinii
- Punerea florilor în vază
- Punerea și strângerea mesei
- Spălarea fructelor și a legumelor
- Decojirea morcovilor sau a castraveților
- Curățarea usturoiului de coajă
- Pregătirea limonadei sau a sucului de portocale
- Pregătirea unei gustări
- Tăierea bananei
Sfaturi pentru activități reușite
Este important că atunci când facem aceste activități să avem totul dinainte pregătit, materialul să fie complet cum spunem noi la clasă, astfel încât copilul să nu-și piardă răbdarea și interesul în timp ce noi căutăm prin casă diversele componente: “Stai, dragul meu, nu turna apă pe masă, așteaptă să-ți aduc un burete. Uite-l aici! Acum oare ce ne mai trebuie să spălăm masa? A, da, o perie, săpun, un bol… Mă duc să aduc peria de la bucătărie, săpunul de la baie…” Când copilul are deja bolul cu apă la îndemână, până revenim noi cu restul de produse, 100% garantat că toată apa va fi vărsată pe masă, pe jos și pe el.
De asemenea, e necesar că uneltele să aibă dimensinea potrivită pentru a putea fi mânuite de mâinile copilului.
Îl putem invita pe copil: “Vino cu mine, doresc să-ți arăt ceva nou / cum să aranjăm flori în vază!” sau “Am ceva interesant pentru tine!” sau preferata mea: “Am nevoie de ajutorul tău!”
Uneori nu e nevoie de nicio invitație, copilul intrând singur în joc dacă ne vede făcând ceva interesant.
Întotdeauna vom numi activitatea: “Acum punem rufele ude la uscat!” și-i vom oferi cât mai mult limbaj, izolând denumirile în timp ce le arătăm: “uscător, cârlige, lighean”.
Îi arătăm cum să procedeze, încetinindu-ne mișcările și asigurându-ne că le poate vedea nestingherit.
Apoi ‘spargem’ activitatea în mai mulți pași și avem grijă să-l implicăm la fiecare pas, la această vârstă copilul neavând răbdare să observe tot ciclul și să-și aștepte liniștit rândul.
După ce i-am arătat, cel mai indicat lucru pe care-l putem face este să stăm deoparte și să-l observăm, să ne abținem să tot comentăm ce face, să-l lăudăm sau să-l corectăm.
Maria Montessori, în cărțile și în prelegerile sale, ne îndeamnă să nu întrerupem niciodată, în niciun fel și sub nicio formă un copil concentrat chiar dacă nu înțelegem ce face sau considerăm că este lipsit de sens sau de logică. Atât timp cât ceea ce face copilul nu reprezintă un pericol sau nu reprezintă un comportament antisocial, îl lăsăm în pace chiar dacă pentru noi e lipsit de sens și o pierdere de timp să torni apă din carafă în pahar și iar în carafă și iar în pahar vreme de 10 minute.
Activitățile de viață practică oferă copilului un scop precis, real, tangibil și oportunitatea de a repeta mișcările. Tocmai această repetiție îl va aduce în stadiul de concentrare.
Momentele de adâncă concentrare trebuie prețuite de adult și totodată protejate, deoarece în acele momente copilul învață la intensitate maximă.
În concluzie, dacă avem deschiderea să privim banalele activități de viață practică dintr-o altă perspectivă, și anume prin prisma minții unui copil, ele ni se vor părea mult mai atractive și mai fascinante, poate chiar exerciții cu rol academic, având în vedere beneficiile oferite: încurajarea independenței, dezvoltarea motricității fine și grosiere, oportunitatea de a avea experiențe active în mediu, care să faciliteze dobândirea cunoștințelor, și cel mai valoros, sporirea încrederii în sine și creșterea stimei de sine.
Toate acestea, împreună, îi vor clădi copilului acea minunată și pozitivă atitudine: “I can do it!” pe care ne dorim atât de mult s-o dobândească copiii noștri.
Monica Ciobotaru, Educator Montessori 0-3 ani, diplomă AMI
