Primul plan de dezvoltare acoperă intervalul de vârstă 0-6 ani și este o perioadă de intensă dezvoltare fizică și psihică. Cercetările științifice actuale susțin ceea ce dr. Montessori observa acum peste 100 de ani: copilul de 0-6 ani are abilități intelectuale aparte, menite să îl ajute în dezvoltarea sa. El are două caracterstici psihologice unice, denumite de Maria Montessori mintea absorbantă și perioadele senzitive, care îi permit să se adapteze la mediul înconjurător, învățând din interacțiunile cu acesta.
Este perioada minții absorbante: copilul învață prin intermediul simțurilor, explorând cu ajutorul lor lumea în care se află și ”absorbind” totul, asemeni unui burete. Mintea absorbantă îi permite copilului să se adapteze la mediul înconjurător și fiecare experiență trăită va sta la baza intelectului în formare, a memoriei și a voinței. Astfel, preluând informațiile și impresiile formate, copilul își dezvoltă toate aspectele legate de propria personalitate.
Simțurile și explorarea senzorială reprezintă cheia către descoperirea lumii, copilul ”absorbind” tot ceea ce îl înconjoară – fiecare informație nouă fiind preluată fără efort (și fără discernământ) de către celulele nervoase. Din acest motiv acesta este planul de dezvoltare în care perioadele senzitive au cea mai mare pondere, ele reprezentând baza învățării pentru copilul de 0-6 ani și sursa motivației sale interioare. În această etapă ele reprezintă cu adevărat ceea ce numim ”oportunități” sau ”ferestre de învățare” – intervaluri de achiziții puternice și fundamentale în care copilul este receptiv cu precădere la o anumită activitate, pe care și-o poate însuși cu mare ușurință. Maria Montessori a identificat mai multe perioade senzitive specifice acestui interval, cele mai cunoscute fiind:
- perioada senzitivă pentru mișcare (mișcare coordonată, cu scop)
- perioada senzitivă pentru limbaj (folosirea cuvintelor pentru a comunica)
- perioada senzitivă pentru ordine (copilul este receptiv la consecvență și repetiție)
- perioada senzitivă pentru muzică (sunete și ritm)
- perioada senzitivă pentru grație și curtoazie
Este intervalul în care corpul se dezvoltă într-un ritm extrem de rapid iar copilul dobândește independența fizică într-un timp foarte de scurt. Acesta este și principalul obiectiv al acestei etape: atingerea independenței fizice (”pot face singur”). Copilul își dorește să aibă libertatea de a lucra independent, de a realiza activități cu un scop bine definit, prin descoperiri proprii, rafinându-și abilitățile prin activități de coordonare care ajută la dezvoltarea concentrării. Deoarece au loc atât de multe achiziții importante și evoluția este accelerată, Maria Montessori considera că dintre toate perioadele de dezvoltare aceasta este cea în care copilul învață cel mai mult.
În orizontul 0-6 ani coplul este un exporator pasionat care învață cu bucurie, prin descoperiri proprii, testând și explorând lumea înconjurătoare. Este atras de ordine, limbaj și exersarea motricității. Își dezvoltă abilitățile cognitive și își rafinează simțurile. Din punct de vedere emoțional are mare nevoie de securitate, iubire, respect și acceptare. Învățarea se produce la nivel inconștient, perioadele senzitive și mintea absorbantă permițându-i să descopere lumea și să se adapteze la ea aproape fără efort. Acest aspect al minții absorbante inconștiente este mai puternic în prima perioadă a acestei etape (până la 3 ani), în cea de-a doua parte având loc trecerea spre o minte absorbantă conștientă. De aceea, deoarece copilul traversează două perioade de dezvoltare diferite, Maria Montessori a împărțit acest plan în două etape distincte, două sub-planuri:
0-3 ani
Perioada minții absorbante inconștiente este cea mai importantă perioadă în călătoria către maturitate, de importanță fundamentală în formarea adultului de mai târziu. Maria Montessori afirmă că la această vârstă copilul este un ”embrion spiritual” care absoarbe inconștient (alegerile nu sunt conștiente) mediul în care trăiește, prin intermediul simțurilor. Este un ”creator inconștient” care acționează conform unei programări interne, pe o cale prestabilită de natură, acumulând într-o perioadă scurtă de timp informațiile culturale, motorii, psihologice, emoționale care pun bazele ființei în care se va dezvolta. Educația este indirectă și noile achiziții au o dezvoltare aparent aleatorie (motricitate grosieră, limbaj, dezvoltare senzorială), fără a fi unite sub umbrela unei personalități clar definite. Tendința universală umană este de a explora lumea prin intermediul celor cinci simțuri (va privi, va gusta, va asculta, va atinge tot ce îl înconjoară…) și de aceea este recomandat un mediu care să permită explorarea senzorială, mișcarea și implicarea în activitățile cotidiene.
Prima legătură a copilului cu lumea este prin intermediul părinților (mamei, în special), ea fiind prima sa interacțiune socială și principala sursă de învățare. Această relație, dacă este una care îi oferă siguranță și iubire, îi va permite să înflorească și îi va oferi energia necesară pentru a face față mediului nou la care trebuie să se adapteze (exprimarea și trăirile copilului la acest nivel sunt dominate de emoții, de aceea o atmosferă de calm, respect și iubire este esențială pentru dezvoltarea sa).
3-6 ani
În perioada minții absorbante conștiente copilul își dezvoltă conștiința de sine, devine un ”lucrător conștient”. Este un explorator activ al mediului înconjurător, prin atingeri și manipulări ghidate de minte, conform unor alegeri conștiente. Joaca este o muncă reală pentru el și înțelege că prin intermediul ei învață. Începe să clasifice mediul și să înțeleagă lumea. Este o perioadă de consolidare. Achizițiile care nu erau corelate între ele în planul anterior devin acum conectate, totul capătă formă.
La această vârstă copilul lucrează activ la propria dezvoltare și are nevoie de un mediu care să îi permită să poată lua decizii pentru propria persoană și să facă lucruri singur, deoarece învață cel mai bine prin experiențe personale. Activitățile care pun abilitățile fizice în slujba minții stimulează dezvoltarea și conduc spre normalizarea copilului. Perioada sensibilă pentru ordine care se manifestă în acest interval îl ajută să își formeze ordinea interioară, iar cea pentru limbaj îi va înlesni comunicarea. Lucrul este încă individual (copiii lucrează predominant unul lângă celălalt) însă se dezvoltă primele competențe sociale – deși încă puternic atașat de familie, copilul dorește să descopere și să exploreze comunitatea mai largă din care face parte, să își afirme poziția ca membru al acesteia. Copilul de șase ani, aflat la finalul acestei etape de dezvoltare este deschis către nou, optimist, pozitiv, capabil să își comunice emoțiile, armonios dezvoltat și pregătit să intre în următorul plan de dezvoltare.
Alina F.
………………
Articole relevante:
