Şcoala adaptată la caracteristicile elevului

Aici cresc Montessori

Observând că la această vârstă au o capacitate foarte mare de inteligenţă şi considerând că mintea lor este un câmp fertil, Maria Montessori şi-a propus să planteze cât mai multe seminţe de interes, pe care elevii să le dezvolte ulterior. Când a fost întrebată cam care să fie cantitatea de seminţe pe care să le sădim, ea a răspuns cât mai multe.

Maria Montessori a observat copilul şi i-a permis să i se destainuie. I-a oferit posibilitatea să-i arate care sunt nevoile sale. Astfel a constatat că în cea de-a doua etapă de dezvoltare, între 6-12 ani, fiinţele umane simt nevoia să socializeze. Se adună în grupuri în funcţie de preferinţe şi schimbă impresii. Având în vedere această caracteristică într-o clasă Montessori elevii lucrează în grupe formate de ei înşişi iar lecţiile se oferă unui grup restrâns de 4 până la 6 elevi.

De asemenea Maria Montessori a mai observat că au nevoie să se mişte liber în spaţiul special amenajat, de aceea  majoritatea activităţilor propuse implică mişcarea.

Cum facem lucrul acesta? Spunându-le poveşti. Începem cu prima mare poveste despre cum s-a creat universul şi pământul. Această poveste este despre forţa care guvernează universul. Ei văd că există legi care sunt respectate şi din cauza aceasta există armonie. Astfel respectând legile copacii produc oxigen, unele plante au flori alte nu, anumite animale tăaiesc in apă, altele în aer şi altele pe uscat. Fiecare urmează directivele ce corespund propriei naturi, Pentru a exemplifica cele relatate folosim planşe şi mici experimente ce au menirea să creeze impresii.

Mai apoi le povestim despre cum a apărut viaţa pe pământ de la prima vietate unicelulară până la apariţia omului. Urmează povestea despre venirea oamenilor pe pământ şi despre cum şi-au satisfăcut aceştia nevoile cu ajutorul celor trei daruri: a mâinilor cu care creează, a inimii cu care iubesc şi a mintţii cu care gândesc. Următoarele două mari poveşti sunt despre apariţia alfabetului şi a numerelor.

Prin aceste poveşti deschidem universul şi ii expunem temei comune de ordine si lege. Totodată copiii dezvoltă recunoştinţă faţă de toţi oamenii care au venit înaintea noastră şi faţă de munca pe care au depus-o. Dorim ca ei să inţeleagă că totul are un scop, un scop cosmic.

Poveştile au menirea să le „neliniştească” minţile, să îi intrige astfel încât să se întrebe şi să-şi dorească să afle mai multe. Pentru ca acest lucru să se întâmple elevilor li se oferă timp de reflexie şi libertatea de a investiga ceea ce îi interesează.

Rolul profesorului într-o şcoală Montessori nu este acela de a răspunde la întrebările elevilor ci de a-i ghida spre aflarea răspunsurilor.

Corina Petcu, Profesor Montessori 6-12 ani, diplomă AMI

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn