Cum arată o zi din viața Alexandrei în comunitatea 1,5 – 3 ani?
Alexandra merge în comunitatea Razelor de Soare Monterra de la un an și jumătate. Are 2 ani și 2 luni acum. În fiecare dimineață, urcă voinicește scările și își ia la revedere de la mama în pragul ușii. O întâmpină educatoarea, cu un zâmbet pe față. Alexandra se bucură să o vadă și îi povestește imediat: în week-end am fost plecată la țară la bunici. Iar astăzi merg în parc cu mama după grădiniță.
-Mă bucur să aud asta, spune educatoarea. Vrei să servești micul dejun? o întreabă pe Alexandra.
Alexandra dă afirmativ din cap și se îndreaptă hotărâtă spre masă. Își aduce singură aminte că întâi are de spălat mâinile. Chiuveta este fix la înălțimea ei, deci totul este pregătit. După ce se spală pe mâini cu apă și săpun, se usucă pe prosop și își alege un șervet pe care îl așează la masă, în dreptul scaunului ei. Este un șervet special, are conturul deja desenat pe el – un cerc pentru locul castronului sau farfuriei, conturul de la lingură, furculiță și linguriță. De pe platou, Alexandra își alege singură feliile pe care le vrea în farfurie. Mănâncă 2-3 tartine, însoțite de 2 bucăți de castravete. Când termină, merge să pună farfuria murdară lângă chiuvetă, acolo unde se află tava pentru farfuriile murdare. Își ia șervetul folosit, se uită la el: dacă este murdar, merge în teancul de șervete murdare, altfel înapoi pe raft unde poate fi folosit de un alt copil.
După masă, Alexandra își alege un puzzle și merge spre masa de mic dejun. Unul din adulții de la clasă o direcționează: Uite, cu puzzle-ul poți merge la o masă liberă. Alexandra merge la masă și lucrează câteva minute cu puzzle-ul, apoi merge să îl returneze la loc. Asistenta educatoarei îi atrage atenția cu blândețe: Când ne ridicăm, așezăm scaunul sub masă.
După ce mai lucrează 5-10 minute cu alte materiale, educatoarea o invită la o prezentare: Vrei să îți prezint cardurile cu legume? Alexandra acceptă bucuroasă. Educatoarea prezintă coșul cu legume: castravete, cartof, ceapă albă, ardei și ceapă roșie. Trei copii participă la prezentare. Educatoarea așează încet cardurile pe covoraș, le prezintă pe fiecare în parte, pronunțând rar și apăsat fiecare cuvânt.
Apoi lansează provocările către fiecare copil în parte:
-Arată cu degetul cartoful!
-Pune mâna pe ceapa albă!
-Mara, arată cu degetul ardeiul!
-Alexandra, pune în coș castravetele!
Alexandra respectă întocmai instrucțiunile. Încă e greu să deosebească ceapa albă de cea roșie, în rest lucrurile sunt foarte clare. La final, Alexandra este invitată să strângă materialul. Pune toate cartonașele la loc, ia coșul și îl duce voinicește la loc. “Eu sunt mare, pot!” spune Alexandra cu un zâmbet mare pe față.
Alexandra participă apoi la încă două prezentări de limbaj: cardurile cu insecte și cardurile cu pești. Apoi își alege un puzzle, îl returnează la raft și merge să observe un băiețel care își pregătește singur un suc de portocale.
Alexandra hotărăște că este o idee foarte bună, își pregătește un suc dintr-o jumătate de portocală, îl toarnă în pahar și merge cu paharul la masa de mic dejun. Alături de ea o fetiță lucrează cu alte două carduri.
Alexandra varsă sucul de portocale peste carduri. Mă uit cu atenție în jur: nu se aude nici Aoleu!, nici Of, Doamne! Niciunul dintre adulți, niciunul dintre copii nu pare uimit sau scandalizat de această întâmplare. Viața continuă așa, liniștit și frumos cum curgea și înainte.
Educatorul se îndreaptă către Alexandra: Poți să iei laveta să ștergi.
Alexandra ia laveta, șterge cardurile, șterge și masa. Merge apoi la materialul de tăiat mărul: își feliază mai multe bucățele de măr, le pune în castron și merge cu castronul la masa de mic dejun.
Apoi își alege o carte de la colțul de lectură, o răsfoiește, iar când educatorul trece pe la colțul de lectură îl oprește ca să îi povestească câte ceva din carte. La colțul de lectură, i se alătură alți colegi, sunt deja 4 copii care stau pe covoraș, pe pernă și rezemați de calorifer răsfoind fiecare câte o carte. Educatorul vine și le propune să le citească dintr-o carte. Timp de un sfert de oră, toată lumea este captivată de lectură.
Alexandra își alege coșul cu forme din lemn și merge la masă să construiască castele și turnuri felurite. Nu e loc suficient la masă pentru asta, iar Cristina, asistentul educator o invită să își ia un covoraș. Alexandra e de acord, își ia un covoraș și merge pe covoraș cu formele de lemn. Vine și Răzvan să lucreze cu Alexandra. Alexandra este deranjată de Răzvan, ea îi spune: Depărtează! Iar Răzvan o împinge. Alexandra constuiește turnuri din ce în ce mai înalte: Cristina, le-am pus pe toate! spune ea. Răzvan vrea și el să ia din cuburi, dar Alexandra nu este de acord: Materialul meu, spune ea, fără să lovească sau să împingă, folosind doar cuvintele.
Educatorul intervine: Cine a ales materialul? Alexandra spune că ea este cea care a ales materialul. Apoi ea spune: Vreau să lucrez singură. Răzvan vrea să lucreze împreună cu Alexandra. Educatorul spune că este în regulă să lucreze împreună, doar dacă găsesc o modalitate de comun acord. După ceva vreme, copiii strâng materialul împreună: Alexandra strânge materialul de cuburi, iar Răzvan duce la loc covorașul.
Înainte de activitatea de grup, adulții au nevoie să rearenjeze mediul.
-Alexandra, mă ajuți să mut masa? întreabă Cristina.
-Da! vine prompt și sigur răspunsul.
La ora 11:00, începe Circle Time, activitatea de grup. Educatorul aduce gustarea de fructe și o invită pe Ramona să îi servească pe ceilalți copii. Ramona nu dorește, Alexandra se oferă să îi servească ea. Alexandra merge de la un copil la altul și îl întreabă pe fiecare: Dorești măr?
Au trecut doar 2 ore din această zi. În cele 2 ore, Alexandra și-a pregătit singură micul dejun, sucul de portocale și gustarea de fructe. Și-a exersat abilitățile cu materiale felurite din zona de Viață practică, Limbaj și Senzorial. A avut grijă de mediu, s-a îngrijit de ea și de ceilalți copii pe care i-a servit cu bucăți de măr delicioase. A știut să spună NU și să pună o limita constructivă, non-violentă către un alt copil atunci când a fost nevoie. Atunci când a fost întrebată, a ales să acorde ajutorul solicitat. Practic, de dimineață și până acum, se mișcă independentă și încrezătoare în întreg mediul cu o atitudine pe care de fapt o și verbalizează cu succes: Eu pot!
Sunt uimită de independența și autonomia copiilor, pe de o parte, și de calmul și liniștea din mediu, pe de altă parte. Niciun eveniment nu pare să fie o tragedie. Orice se întâmplă, este parte din firesc și tratat ca atare: atunci când se varsă apă sau suc, atunci când se sparge ceva de sticlă sau de porțelan, atunci când un copil are o supărare sau o furie, totul este parte din întreg și este întâmpinat cu naturalețe, ca și cum este cel mai firesc lucru ce se putea întâmpla acum.
Este uimitor cum atunci când nimic nu este dramatizat, viața curge mai lin și mai firesc. Sunt trei mesaje de bază la care copiii sunt expuși în permanență în mediul Monterra, în moduri diferite, mesaje care devin parte din tine, odată ce petreci aici un timp semnificativ:
Pot eu însumi/însămi!
Împreună avem grijă de clasă.
Poți să îi ajut pe ceilalți?
Toate acestea, condimentate cu ideea Ești un membru respectat, meriți respect, drepturile tale și spațiul tău de lucru este respectat par să fie ingrediente magice, de creștere naturală și sănătoasă și în același timp ingrediente firești ale mediului Montessori autentic.
Anca Trifu, Director și Fondator Monterra, Profesor Montessori AMI 0-3 ani, Trainer ESPERE în curs de acreditare
