Cum privim lucrul copilului și cât de mult ne concentrăm pe ceea ce nu este corect?
Ce se întâmplă mai departe, după ce observăm care sunt punctele în care copilul mai are nevoie de exercițiu sau explicații?
In pedagogia Montessori profesorul are două unelte eficiente în evaluarea elevilor. Prima este observarea. Într-o sală de clasă Montessori există un loc special de unde profesorul observă zilnic elevii. Elevii ştiu că atunci când profesorul se află în acel loc nu poate fi deranjat. Acesta documentează observaţiile sale. Profesorul observă modul în care lucrează elevii, cu ce lucrează, cu cine lucrează şi cât de concentraţi sunt asupra activităţii. Totodată observă tendinţele umane şi trăsăturile psihologice ale copilului din cel de-al doilea plan de dezvoltare. În urma observării se întreabă dacă mediul le permite elevilor să gândească pentru ei înșiși şi dacă mediul le permite sau îi inspiră să acţioneze în funcţie de propriul interes sau propriile idei.
Un profesor Montessori nu observă doar atunci când se află în locul acela special. El observă şi atunci când oferă o lecţie unui grup restrâns de elevi. Astfel el poate recunoaște foarte bine în ce măsură elevii participanţi la lecţie au înţeles conceptele noi. Totodată observă clasa şi atunci când se află între prezentări.
Profesorul Montessori documentează într-un mod obiectiv şi foarte atent tot ceea ce observă. De asemenea acesta ține o evidență clară a lecţiilor pe care le-a predat fiecărui elev în parte, activităţile pe care le-a desfăşurat elevul în urma lecţiei, progresul şi realizările elevului şi de asemenea dificultăţile întâmpinate de elev şi modul în care aceste dificultăţi au fost rezolvate.
În urma observărilor şi a documentării, profesorul îşi ia timp să reflecteze asupra celor observate şi să dezvolte strategii de adaptare a mediului și a curriculumului la nevoile elevilor.
Observând elevul şi documentând cele observate, profesorul ştie foarte bine la ce nivel se află un anumit elev, dacă şi-a însuşit anumite cunoştinţe şi deprinderi şi dacă este pregătit pentru a merge mai departe. Este foarte important ca elevul să fie pregătit pentru următoarea lecție. Dacă este pus des în situații care îl depășesc, adică pentru care nu este încă pregătit, poate să ajungă să simtă că a eșuat.
Cea de-a doua unealtă de evaluare o reprezintă întâlnirile regulate cu fiecare elev în parte. La aceste întâlniri elevul vine cu lucrările sale şi cu jurnalul în care şi-a notat activităţile pe care le-a desfăşurat iar profesorul vine cu documentările sale. În cadrul acestor întâlniri elevul este încurajat să se autoevalueze. Profesorul poate formula întrebări de genul: Am observat că ai lucrat cu înmulțirea cu factori compuși din două cifre. Consideri că ai exersat suficient sau mai ai nevoie de exercițiu? sau Există o lecție pe care ți-ai dori să ți-o prezint?
După mai multe întâlniri de acest gen elevul ajunge să se autoevalueze tot mai exact și ajunge să-și cunoască tot mai bine propriul ritm de lucru și să recunoască domeniile către care este atras în mod special.
Cu toate acestea educația Montessori a fost concepută pentru a satisface nevoile și interesele fiecărui elev în parte. Una dintre aceste nevoi a copilului este de a deveni un membru de succes a culturii în care trăiește. De aceea profesorul Montessori compară cerințele curriculumului de stat cu cele din curriculumul Montessori pentru a se asigura că toate domeniile obligatorii sunt acoperite. Totodată elevii au posibilitatea să cuprindă subiecte neincluse în curriculumul de stat și să exploreze domenii mai profund, în funcție de interes.
La sfârșit de semestru se oferă părinților posibilitatea de a se întâlni cu profesorul Montessori pentru a i se prezenta situația elevului. Astfel de întâlniri pot avea loc și cu alte ocazii dacă părintele își dorește. La astfel de întâlniri poate participa și elevul. În acest caz elevul va prezenta singur părinților săi lucrările efectuate și nivelul la care se află în domeniile diferite.
Așadar elevii Montessori nu sunt notați iar necesitatea unei testări pentru a cunoaște nivelul de cunoștințe a elevului nu există, deoarece profesorul Montessori cunoaște foarte bine nivelul la care a ajuns elevul datorită observărilor. În cazul în care elevul este nevoit din diferite motive să se mute în sistemul tradițional de educație toate aceste observări ale profesorului pot fi traduse în calificative respectiv note.
Corina Petcu, Profesor Montessori 6-12 ani, diplomă AMI
