In cele 2 articole (aici si aici) scrise de mine la „rugamintea” sotiei mele am descris experientele mele cu fata mea la gradinita si la scoala. Greseala mea a fost se pare ca am reusit sa le fac un pic mai interesante decat era cazul, (involuntar de altfel) astfel ca sotia mea a revenit cu o noua solicitare: ai scris despre Maria asa ca este cazul sa scrii si despre Stefan. Desi nu cred absolut deloc in „talentul” meu literar (sunt economist, deci cred ca am spus totul cu asta) am decis sa povestesc un pic si despre Stefan, baiatul meu cel mic.
Spre deosebire de Maria, Stefan a avut sansa sa nu schimbe nici o gradinita sau educatoare intrucat cand a venit vremea gradinitei decizia era deja luata: va merge si el la Montessori. In plus a avut sansa sa aiba un var de varsta lui asa ca era si cineva cunoscut langa el. Cu toate astea acomodarea la ideea de gradinita unde va sta toata ziua fara parinti (sau „serviciul” copiiilor asa cum ii explicasem Mariei cu ceva timp in urma) nu a fost mai scurta sau mai usoara decat in cazul fetei mele. Mai este un lucru pe care trebuie sa-l stiti despre Stefan: pe Maria o consideram foarte refractara la a face ceea ce nu ii convine dar cu al doilea copil am cazut din lac in put. Astfel incat insusi faptul ca a acceptat gradinita dupa ce ne-a spus de nenumarate ori ca nu doreste a fost considerat un mic miracol si i s-a datorat educatoarei care a stiut cum sa-l atraga, o persoana care stie exact cum sa lucreze cu copiii – un lucru foarte rar dupa cum deja aflasem de pe vremea cand incepusem sa o tot inscriem pe Maria la diverse gradinite.
Dupa ce a reusit sa se acomodeze, a inceput sa lucreze cu materialele in sfarsit am avut parte de prima diferenta majora fata de sora lui. Daca Maria era interesata mai ales de materialele care ajuta copilul sa inceapa sa scrie sau sa citeasca, Stefan a fost atras de matematica cu o insistenta si perseverenta care a facut-o pe educatoare sa fie nevoita uneori sa-i introduca si materiale care erau pentru varste mai mari. Citind recent caietul in care erau descrise activitatile desfasurate/studiate de el, Maria a exclamat: dar eu inca nu am facut impartirea.
Un alt lucru interesant in legatura cu el este faptul ca el are spre deosebire de Maria un cu totul alt stil de invatare. Cand Maria nu reusea la varsta lui sa faca ceva din 2-3 incercari renunta la acel material si revenea doar peste ceva vreme la el, in schimb Stefan are o rabdare si o perseverenta uimitoare: daca vrea sa invete ceva, nu se enerveaza si repeta de nenumarate ori pana ii iese acel lucru,o calitate pe care nu o posed si care trebuie sa-l ajute mult in sistemul Montessori care se bazeaza pe studiu individual si placerea personala de a afla tot timpul lucruri noi. In schimb, nu va entuziasmati prea tare, daca ceva nu-l intereseaza si reversul medaliei este la fel de puternic.
As mai vrea sa va spun un singur lucru despre Montessori si termin. Acest sistem este pentru oricine si ajuta extraordinar de mult la dezvoltarea copilului – cel putin in opinia mea – dar cu o singura conditie: sa ne sprijinim copiii sa ramana curiosi si doritori sa invete lucruri asa cum va aduceti aminte de ei cand au 1-2 ani, pentru ca spre deosebire de sistemul traditional aici nu ti se baga cunostintele cu forta (in cazurile in care reusesc) pe gat si fiecare copil invata individual si de placere, un lucru pe care mi-l doresc sa fi putut si eu cand eram copil.
Cam atat, sper ca sotia sa fie multumita si sa uite de cel de-al patrulea articol.
Alin O.
