De vorbă cu echipa Monterra. Pasiunea pentru educația Montessori autentică este liantul care ne-a ajutat ca la Monterra echipa să fie o comunitate frumoasă, cu energie bună, oameni care cred că ceea ce facem contează. Ne-am propus să vă prezentăm comunitatea noastră de oameni calificați, empatici, dornici să dezvolte permanent cunoaşterea şi motivaţia internă de învăţare a copiilor. Hadeți să îi cunoaștem mai bine, împreună!
Astăzi, un interviu cu Andreea Vlad, educator Montessori la Monterra (diplomă AMI 3-6 ani), liderul Grupei Fluturașilor.
De vorbă cu echipa Monterra: Andreea Vlad
De ce Montessori? Care a fost evoluția ta profesională?
Am ales drumul lucrului cu copiii încă de când aveam 13-14 ani, atunci când am decis să urmez cursurile liceului pedagogic pentru a mă formă că educator sau învățător. În timpul facultății, am realizat că nu mi-ar plăcea să dezvălui din tainele unei singure discipline și că mi-aș dori să lucrez cu copiii de până-n 6 ani, așa că am continuat că educator pe curricula tradițională.
În al patrulea an de activitate, mama unei fetițe aflate în ultimul an la grădiniță mi-a spus că a aflat de un post vacant pentru educator Montessori( nu cunoștea grădinița ,dar cunoștea pedagogia Montessori) și că este sigură că această pedagogie mi s-ar potrivi foarte bine. S-a oferit chiar să îmi completeze CV-ul, numai să mă convingă să merg la o discuție, deși știa că nu căutam să îmi schimb jobul , eram foarte atașată de copiii de la clasa și ei de mine , iar relația mea cu colega de grupa era una foarte frumoasă. Am început să mă documentez despre această pedagogie, am mers în observare la Monterra și am decis să rămân . Și bine am făcut.
Apoi am colaborat cu un educator Montessori timp de 2 ani pentru a descoperi ușor-ușor principiile, filosofia și materialele Montessori, aplicând și aprofundând principiile comunicării Espere, atât în relația cu copiii , cât și în cea cu adulții. În 2015 am început cursul de formare AMI pe nivelul 3-6 ani , susținut la Institutului Montessori din Bucureșți (o reală provocare , cu experiențe și oameni minunați) pe care l-am absolvit în martie 2017 , un moment de schimbare interioară fabuloasă și de împlinire (am primit atât de multe răspunsuri și au luat naștere noi obiective de atins) și un nou început, pentru că, de atunci, am preluat grupa Fluturașilor, în calitate de ghid Montessori debutant. Cumva nu eu am ales Montessori, ci Montessori m-a ales.
Ce reprezintă pentru ține relația cu copiii? Ce îți place cel mai mult când ești cu copiii la clasă?
Relația cu copiii e o componentă deosebită de importantă în viață și muncă mea, pe care mă străduiesc să o hrănesc suficient în fiecare zi cu atenție, afecțiune, mesaje-cadou, sprijin, zâmbete, încurajări și tot ce observ că are nevoie fiecare dintre ei, astfel încât la final de zi să îmi pot aminti cel puțîn un moment de conectare cu fiecare Fluturaș, în timpul căruia ori după care copilul a plecat mai liniștit, mai bucuros, mai luminat, mai încrezător. Îmi place să îi văd zâmbind , cred că acesta este lucru care îmi place cel mai mult, când sunt bucuroși, fericiți și mă bucură enorm când mă pot așeza să îi observ cum își manifestă dragostea și grija pentru nevoile lor , pentru colegi, pentru noi, adulții ori pentru mediul clasei, pur și simplu, din interiorul lor, pentru că vor , pentru că pot, pentru că așa simt.
Ce mesaj ți-ai transmite dacă te-ai putea întoarce în timp, către versiunea ta mai tânără?
Dacă m-aș putea întoarce în timp, cred că mi-aș spune să am mai multă încredere în mine și în ceea ce simt, pentru că ceea ce simt că trebuie să fac, să aleg, e chiar ceea ce am nevoie și mi se potrivește.
Ce te motivează? Care este bucuria fiecărei zile noi?
Ceea ce mă motivează să vin la grădi este faptul că aici fac ceea ce îmi place mai tare și că fiecare zi e diferită de cealaltă. În fiecare zi am parte de noi provocări, de noi bucurii, de noi împliniri sufletești, de aceleași îmbrățișări călduroase și sincere de copil pur, de șansă de a aduce o nouă contribuție mică, dar semnificativă în dezvoltarea lor , de noi experiențe care să mă facă să mă autodepasesc și să observ că pot mai mult decât credeam că pot.
Spre ce sau cine (o ființă, o amintire, un loc sau un lucru) te întorci pentru a îți încărca sufletul?
Atunci când am nevoie să îmi reincarc sufletul și “bateriile” mă întorc acasă, la părinții mei minunați și perfect imperfecți, care mă copleșesc adesea până la lacrimi cu grija, atenția și dragostea lor imensă. Primăvară,îmi place să merg alături de mama în zăvoiul plin de tamaioare și ghiocei ( de lângă casă) , să-mi fac buchetele pe care să le așez apoi fix în mijlocul mesei să ne bucurăm toți de ele, că în copilărie. Vara e totul de un verde perfect, de poveste: și grădina și pădurea din apropierea casei, toamna, grădina mamei e așa de frumos colorată și în mijlocul ei se odihnește același măr tare stufos și hărnicuț, iar iarna, iarna ne bucurăm cu toții de noi la gură sobei și în mireasma a te miri ce bunătăți făcute de mami. Nu e un loc sau o ființă , e un loc, o ființă și alte ființe, un anotimp și alte anotimpuri, toate cu atâta dragoste și frumos.
Un eveniment memorabil din experiența ta de cadru didactic, ceva care te-a marcat/ impresionat/ amuzat?
M-a impresionat și m-a emoționat puternic scrisoarea pe care am primit-o de la mama unei fetițe, la plecarea acesteia de la Monterra, în care mi-a așternut atâtea cuvinte de mulțumire, de recunoștință și apreciere, că m-au copleșit până la lacrimi. La final mi-a spus că nu știe exact cum ar putea să îmi mulțumească suficient ori să îmi răsplătească vreodată grijă și dragostea pe care le-am oferit fetiței ei și că e convinsă că voi fi mereu în sufletul și amintirea lui M. ca cea mai bună “ aducătoare”și prietenă a ei.
