La Monterra educația emoțională începe, fără să exagerăm, din etapa de creșă, de la 1,5-3 ani. Cum? Copiii absorb modelele de comportament din jur: modul în care educatorul reacționează atunci când observă un copil furios, un copil care lovește, un copil care plânge sau este trist.
Conflictele între copii. Cum îi susține școala?
La ce folosește acest efort de a fi atent, prezent, implicat într-o comunitate de 20-30 de copii cu vârste cuprinde între 2-3 ani? Avantajul acestui start timpuriu este faptul că la vârsta școlară, 6-11 ani, copiii sunt deja echipați cu o serie de instrumente foarte importante:
- Își pot identifica și numi emoția,
- Știu cum arată o discuție de mediere a conflictului,
- Pot verbaliza ceea ce îi supără și pot face o cerere,
- Au obișnuința de a auzi și punctul celuilalt de vedere.
În comunitățile de școală primară, 6-11 ani continuăm să îi susținem pe copii în gestionarea non-violentă a conflictelor. Această educație este începută, cum spuneam, de la vârsta de creșă.
La vârsta școlară, peste toate abilitățile dobândite, se aștern firesc caracteristicile specifice vârstei:
- Comportamentul de „justițiar”, păzitor al regulilor: așa se face, acesta este singurul mod corect și doar așa trebuie să se facă lucrurile – o vedere rigidă, în alb și negru,
- Comportamentul de testare, în cealaltă extremă: ignor regula ca să experimentez consecințele.
De asemenea, bineînțeles că în această etapă apare o rafinare a abilităților sociale ale copiilor și noi lucruri de testat:
- Care este reacția adultului dacă fac asta?
- Care este granița între adevăr și minciună?
- Prieteniile: Ce înseamnă să fiu prieten cu cineva? Ce înseamnă să nu mai fiu prieten cu cineva?
Toate abilitățile dobândite anterior de copii, până la vârsta de 6 ani, nu sunt în nici un fel o garanție că în acest plan de dezvoltare, 6-11 ani, copiii se vor comporta ireproșabil😊.
Deși au toate aceste modele pozitive în continuare, atunci când sunt supărați sau furioși (nu permanent, dar în anumite situații), copiii vor alege tot felul de comportamente „negative” și firești în același timp: vor experimenta amenințarea, șantajul, etichetarea, cuvintele nepotrivite, excluderea. Toate aceste comportamente sunt normale pe acest orizont de vârstă. Manifestarea acestor comportamente este parte integrantă din educația morală în intervalul 9-11 ani, bineînțeles, cu rolul adultului de însoțire și ghidare.
Avantajul prețios și extraordinar al educației continue primite până acum este că, chiar și atunci când copiii manifestă aceste comportamente, ei au conștiința faptului că ele nu sunt alegerea potrivită (poate nu fix atunci, dar sigur câteva momente mai târziu) și că există o altă cale de a comunica și a acționa. Este un cadou extraordinar, construit în interiorul fiecăruia prin tot acest ciclu de învățare – să știe că pot alege o altă modalitate de relaționare/comunicare.
Conflictele între copii. Cum îi susțin părinții?
Ca părinte, cum pot susține copilul în gestionarea conflictelor?
Iată câteva recomandări:
-pot oferi acasă un spațiu de ascultare pentru emoțiile puternice pe care copiii le pot experimenta în această perioadă,
– validez emoțiile fără să îi dau neapărat dreptate în desfășurarea faptelor – dacă am învățat ceva din 14 ani de mediere de conflicte, este că o singură perspectivă foarte rar reflectă fidel adevărul,
-este o perioadă fertilă pentru a-l ajuta să vadă și punctul de vedere al celuilalt – oare ce anume din felul în care eu m-am poziționat a generat această consecință?
– în cazul în care emoțiile puternice sunt frecvente și doar ascultarea nu este suficientă (din experiența noastră, în peste 90% din cazuri ascultarea în sine este suficientă), vă încurajăm să contactați liderul de la clasă pentru o mediere la clasă. Liderul este cel care are o imagine concretă, de ansamblu asupra zilei de școală și asupra interacțiunilor dintre copii.
Conflictele între copii. Ce nu îi ajută pe copii?
Care sunt lucrurile care nu ajută în contextul conflictelor între copii?
- Să preiau, ca adult, starea emoțională tulbure a copilului și astfel să o accentuez,
- Pe lângă validarea emoțională absolut firească, să îi dau copilului 100% dreptate, ignorând cealaltă perspectivă,
- Să îl etichetez pe „celălalt”, să îmi formez o imagine despre el fără să am de fapt toate informațiile.
La Monterra avem convingerea că fiecare conflict între doi copii se întâmplă pentru că fiecare are ceva de oglindit și ceva de învățat. Abordăm fiecare conflict cu această credință că, însoțiți de adultul care modelează comportamentul constructiv, fiecare copil are suficiente resurse interioare pentru a absorbi la rândul lui o modalitate non-violentă de relaționare.
Vorbim în acest articol despre educația Montessori așa cum se întâmplă ea în clasele Monterra. Vorbim despre dezvoltarea copiilor așa cum se întâmplă sub ochii noștri, sub ghidarea educatorilor și profesorilor Monterra special pregătiți – calificări recunoscute la nivel internațional.
Echipa Monterra
