Când educația Montessori nu funcționează?

Aici cresc Montessori

Ai pregătit acasă un colț Montessori, așa cum ai văzut că arată în filmulețe, și te întrebi de ce nu funcționează? Ai cumpărat rafturi joase, jucării de lemn, un raft pentru cărticele și „magia” nu se întâmplă în casa voastră? Copilul nu s-a transformat în unul independent, concentrat și creativ, așa cum este cel al vecinilor care merge la o grădiniță Montessori?

Ei bine, Montessori nu reprezintă mobilierul, ci este un întreg ecosistem: mediul pregătit cu intenție, materiale specifice Montessori, comunitatea de copii, adultul special pregătit. Montessori nu este un sistem rigid, ci unul viu, care depinde de un echilibru fin între mediu, adult și copil.

Iată câteva dintre elementele care fac diferența între o cameră cu rafturi și un mediu Montessori autentic.

Înțelegerea corectă a libertății

Cea mai întâlnită confuzie este cea între libertate și permisivitate.

Mulți părinți presupun că Montessori înseamnă că un copil poate face orice, oricând. Că un copil decide dacă și când mănâncă, la ce oră se culcă, dacă doarme la prânz, dacă își strânge jucăriile înainte de culcare. Un astfel de mediu se transformă într-un haos care epuizează adultul și lasă copilul fără repere.

Ce se întâmplă de fapt într-o clasă Montessori? Libertatea există doar în cadrul unor limite foarte clare: libertatea cu limite.

-Poți alege să lucrezi cu unul dintre aceste două materiale de matematică.

-Dorești să mănânci tocănița cu piure sau fără?

-Ai nevoie de o îmbrățișare sau dorești să stai puțin pe fotoliu?

-Strângi materialul și îl pui înapoi pe raft acum sau după ce bei apă?

Fără aceste limite, copilul nu se simte liber, ci nesigur. Copilul are nevoie de ghidare. Copilul are nevoie de un spațiu sigur de desfășurare și de activități care să răspundă nevoilor lui de bază. Și pentru acestea responsabil este adultul.

Mediul prea stimulant

În Montessori există termenul de „mediu pregătit”. Este vorba despre un spațiu gândit cu intenție, astfel încât să stârnească curiozitatea copilului, să-i dea spațiu să exerseze, să-i dea timp să asimileze. Spațiul este ordonat și curat, astfel încât ordinea exterioară să inspire copilului ordine interioară și capacitate de concentrare, lucru și reflexie. Materialele Montessori presupun anumite secvențe și o anumită ordine. Educatorul arată copilului modul de folosire, ordinea secvențelor, iar copilul poate repeta el însuși până la deprinderea corectă. Materialele Montessori sunt auto corective: copilul nu are nevoie de un adult care să îi arate că a greșit, copilul va observa că a ajuns la un alt rezultat și va repeta. De exemplu, la materialul de cojit castravetele, copilul repetă operațiunea de câteva ori. Se oprește. Dar observă că o parte este castravetelui este albă, este decojit, dar există și zone verzi, acoperite de coajă. Privește câteva secunde. Apoi continuă decojirea. Când castravetele este complet alb îl întoarce, îl verifică, zâmbește și urmărește din privire educatorul, parcă spunând: Am reușit!

Materialele Montessori au sens și scop, folosirea lor implică observarea atentă, memorarea, concentrarea, repetiția.

Dacă spațiul de acasă nu este calibrat corect, metoda poate să nu funcționeze. Prea multe jucării pe rafturi duc la suprasolicitare decizională. Copilul va trece rapid de la una la alta fără să se concentreze. Jucăriile foarte zgomotoase duc de asemenea la supra stimulare auditivă și pot împiedica concentrarea și reflexia. Dacă activitățile sunt prea ușoare sau prea grele pentru etapa de dezvoltare, copilul va deveni frustrat sau plictisit.

Dacă jucăriile fac toată treaba- se mișcă, se învârt, sar, luminează și cântă, copilul este doar un observator a ceea ce se întâmplă în jurul lui. I se răpește oportunitatea de a descoperi, de a fi implicat, de a repeta, de a gândi, de a reuși!

Nu orice jucărie din lemn este material Montessori. Jucăriile din lemn imită forma – aspectul, în timp ce ratează funcția – logica de dezvoltare din spatele fiecărei alegeri.

Mediu Montessori, abordare tradițională

Părinții pregătesc camera cu rafturi joase, jucării de lemn, cartonașe și un raft special pentru cărticele. Totul pare ca în video din grădinițele Montessori.

Abordarea însă, este diferită. Părinții folosesc singura abordare pe care o cunosc, menținând presupunerile tradiționale: rezultatul în detrimentul procesului, corecția în detrimentul observației, supunerea în detrimentul voinței.

Intervenția excesivă a adultului

-Uite, nu ai terminat de strâns! Mai sunt acolo mașinuțe, pune-le în coș!

-Of, iar te miști încet. Hai să te îmbrac eu.

-Nu te-ai plictisit? Te joci de 10 de minute în bolul acela cu boabe de fasole!

De multe ori, părinții întrerup un copil care este concentrat sau rezolvă sarcinile în locul lui, pentru a câștiga timp. Cu cele mai bune intenții, copilului îi este răpită oportunitatea de gândi, reflecta, repeta, înțelege și de a-și construi stima de sine prin reușită și competență.

„Orice ajutor inutil este un obstacol în calea dezvoltării copilului.” – Maria Montessori

Dr. Maria Montessori atrage în multe rânduri atenția asupra pericolului de a avea mai mulți adulți în mediu. Fiecare adult în plus înseamnă o intervenție mai mare în capacitatea de alegere liberă și relaționare a copilului. Fiecare adult vine cu propria optică de intervenție și control.

Cum arată intervențiile de mai sus în mediul Montessori?

-Vino să ne uităm împreună. Ți se pare că toate jucăriile sunt strânse?

-Sunt curioasă dacă te poți îmbrăca până număr la 10. Mă îmbrac și eu. Oare reușim să ne îmbrăcăm împreună până la 10? Vrei să jucăm jocul acesta?

– … Nu intervenim, respectăm nevoia copilului de concentrare și lucru.

În loc de concluzie

Unul dintre părinții din comunitatea noastră ne-a spus. Am crezut că dacă urmăresc tutorialele potrivite, cumpăr rafturile potrivite, cumpăr jucării scumpe din lemn pot crea Montessori acasă. Dar am înțeles, după ce am fost în observare la clasa fiicei mele la Monterra, că Montessori este mult mai mult. Am înțeles că eu pot continua, și este necesar să contui acasă aplicând aceleași principii, dar nu pot face Montessori acasă. Am urmărit cu răsuflarea tăiată de emoție relația frumoasă dintre copii și educator, dintre copii și colegii lor. Am avut sentimentul că este ireal.

Așadar, Montessori nu este un produs. Nu este un raft. Nu este un set de activități.

Montessori nu este ceva ce faci. Este ceva ce devii.

Montessori este o modalitate de a vedea copilul. O modalitate de a pregăti adultul. O modalitate de a alinia mediul cu dezvoltarea copilului.

Educația Montessori este un proces pe termen lung, nu o soluție rapidă.

Acasă, succesul depinde de disponibilitatea adultului de a se auto-educa. Iar dacă simți că lucrurile stagnează, oprește-te și observă. Uneori, soluția nu este mai multă „metodă”, ci mai puțină intervenție.

 

Echipa Monterra

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn