Maria Montessori a formulat un curriculum care să răspundă nevoilor și caracteristicilor elevului, bazat pe dorința sa naturală de a învăța. Pentru adulții formați în sistemul de educație tradițional, este greu de imaginat un proces de învățare care se concentrează pe nevoile și interesele individuale ale fiecărui elev, într-o comunitate de 25-35 de copii.
Întrebările copilului reprezintă pretextul pentru explorarea lumii
În clasa Montessori întrebările copilului sunt încurajate și reprezintă pretextul pentru explorarea lumii, iar el acumulează informații primind răspunsuri la întrebări pe care le-a formulat chiar el, aflând lucruri de care este interesat. Este cultivată astfel bucuria de a învăța: copilul evoluează în ritmul său și își dezvoltă interesele intelectuale prin propriile mijloace.
Această pedagogie pornește de la premisa că învățarea activă, prin toate simțurile, este superioară unei învățări pasive, prin memorizare de date. Materialele didactice Montessori au ca scop atragerea copilului, captivarea și învățarea conceptelor abstracte prin manipularea obiectelor concrete. Modul de expunere al acestora este conform ariilor curriculare dar și respectând o ierarhie crescătoare, fiecare material având locul său fix.
De exemplu, profesorul observă entuziasmul unui copil care povestește cu pasiune despre zbor și aeronave. Profesorul îndrumă copilul către resursele din clasă. Apoi copilul este responsabilizat pentru organizarea unei vizite la Muzeul Aviației. În exemplul de față, ghidat de profesor, copilul nu doar că s-a dovedit un foarte bun organizator, dar și un foarte bun coordonator al unui proiect care a fost prezentat ulterior întregii comunități. Proiectul realizat împreună cu alți colegi atrași în echipă a fost apreciat și aplaudat.
În mediul Montessori elevul are acces permanent la numeroase surse de informare: cărți de specialitate, materiale științifice, putând ajunge astfel la cunoștințe superioare în raport cu nivelul său de vârstă. Curriculumul include noțiuni de matematică, literatură, știință – biologie, educație civică, educație fizică, limbi străine şi este bazat pe acumularea treptată de informații și pe conexiunile dintre acestea: abordarea este holistică, subiectele sunt integrate, conducând elevul de la înțelegerea concretă la abstract și crescând gradul de complexitate.
Profesorul în mediul Montessori
Profesorul Montessori observă cu atenție atât evoluția în plan academic a fiecărui elev în parte, în fiecare domeniu, cât și dezvoltarea socială, emoțională în comunitatea căreia îi aparține. Profesorul observă, provoacă imaginația și curiozitatea copilului, ghidându-l spre anumite materiale sau proiecte care să îl susțină în dezvoltarea lui. Clasa devine o comunitate de învățare, un mediu sigur și hrănitor, în care elevii se întorc ca să înțeleagă și să fie înțeleși, să fie ajutați și să ajute, să învețe și să fie învățați. Elevii învață de la adulți, dar și unii de la alții, atât academic, dar și emoțional și social: cum să gestioneze conflictele, să îngrijească spațiul clasei pe care îl împart împreună.
Profesorul modelează o comunitate care participă la găsirea de soluții, dar nu unele prefabricate sau unanim valabile, ci unele potrivite pentru fiecare elev, pentru că vin din interiorul fiecăruia în mod natural. Comunitatea participă la starea de bine: binele fiecărui copil și binele comunității, elevii ajungând adulți capabili să contribuie în mod conștient la bunăstarea lumii în care trăiesc.
De exemplu, în cazul în care apare o provocare, copiii sunt implicați în găsirea unei soluții, nu primesc una deja stabilită de adult. Copiii pun în comun soluții, le dezbat, dispar natural cele care nu pot fi puse în practică, se construiește un scenariu din ce în ce mai concret din soluțiile care par potrivite. Profesorul observă și intervine dacă este cazul. Acest proces susține dezvoltarea abilităţilor esențiale pentru viață, așa cum arată studiile recente.
Alegerea este un fapt fundamental în educația Montessori. Exercițiul alegerii se construiește treptat, de la primul contact al copilului cu mediul Montessori. Ghidat şi susținut de profesor în permanență, pe măsură ce copilul crește, el alege cum vrea să îşi organizeze ziua, în ce direcţii doreşte să se concentreze, cu ce este interesat să lucreze în ziua respectivă. Profesorul Montessori observă atent copilul și îl direcționează către anume materiale, se preocupă de evoluția acestuia și îi face, prin planificare riguroasă, prezentările potrivite. Prezentările sunt obligatorii, la fel și munca copilului în urma prezentării primite, care devine portofoliu.
Profesorul Montessori se preocupă, pe lângă transmiterea unor informații academice, de bunăstarea emoțională a copilului și integrarea acestuia în societate.
Copilul are un rol activ în propria formare
Rolul profesorului este acela de a oferi școlarului un mediu stimulativ și atrăgător, care vine în întâmpinarea nevoilor sale și îi permite o dezvoltare naturală și armonioasă în această nouă etapă. El observă competențele pe care le deprinde elevul și îl ghidează în așa fel încât să asigure acumularea cunoștințelor specifice fiecărei arii curriculare în parte, în funcție de vârstă și cerințele programei Ministerului Educației. Odată atins acest minimum, elevul are la dispoziție instrumentele de lucru necesare pentru a merge cât de departe îi permite propriul interes și imaginația, în orice domeniu dorește, putând acoperi astfel și subiecte care nu sunt incluse în programa școlară tradițională, de exemplu vizite în afara școlii, întâlniri cu specialiști pe teme de interes.
Colaborarea și experiențele sociale în comunitate, sub ghidarea profesorului, susțin dezvoltarea elevului în plan social, intelectual și emoțional, oferă mediul de dezvoltare a capacității de a lua decizii și a încrederii de sine, oferind astfel elevilor ingredientele esențiale pentru succes mai departe în viața școlară, în viața profesională și în viața de familie.
De exemplu, proiectele școlare pe teme la alegere, dezvoltă copiilor abilități complexe. Ducerea unui proiect de la idee la bun sfârșit respectă etapele managementului de proiect :). Sub observația adulților, care pot interveni la nevoie, copiii trec natural de la o etapă la alta: aleg tema, pun idei în comun despre implementare, planifică etapele, împart sarcinile, dezbat și negociază, pun în practică și revin asupra deciziilor, solicită ajutor din exteriorul echipei de proiect, validează cu adulții. Ultima etapă este prezentarea proiectului către comunitatea clasei, ceea ce presupune abilități de prezentare și vorbire în public.
Instrumente eficiente în evaluarea elevilor
In pedagogia Montessori profesorul are mai multe instrumente eficiente în evaluarea elevilor. Prima este observarea. Într-o sală de clasă Montessori există un loc special de unde profesorul observă zilnic elevii. Elevii ştiu că atunci când profesorul se află în acel loc nu poate fi deranjat. Acesta documentează observaţiile sale. Profesorul observă modul în care lucrează elevii, cu ce lucrează, cu cine lucrează şi cât de concentraţi sunt asupra activităţii. Totodată observă tendinţele umane şi trăsăturile psihologice ale copilului din cel de-al doilea plan de dezvoltare. În urma observării se întreabă dacă mediul le permite elevilor să gândească pentru ei înșiși şi dacă mediul le permite sau îi inspiră să acţioneze în funcţie de propriul interes sau propriile idei.
Cel de al doilea instrument de evaluare îl reprezintă întâlnirile individuale regulate cu fiecare elev în parte. La aceste întâlniri elevul vine cu lucrările sale şi cu jurnalul în care şi-a notat activităţile pe care le-a desfăşurat iar profesorul vine cu documentările sale. În cadrul acestor întâlniri elevul este încurajat să se autoevalueze. Profesorul poate formula întrebări de genul: Am observat că ai lucrat cu înmulțirea cu factori compuși din două cifre. Consideri că ai exersat suficient sau mai ai nevoie de exercițiu? sau Există o lecție pe care ți-ai dori să ți-o prezint?
Alte instrumentele pe care le are la îndemână profesorul Montessori sunt portofoliul elevului, consemnarea progresului elevului într-o aplicație specială, dar și autoevaluarea constantă a fiecărui elev. Jurnalul elevului este un reper vizual care ajută copilul să observe care este volumul de muncă din ultimul timp și astfel să își poată evalua productivitatea. Împreună cu profesorul Montessori, copilul analizează la ce nivel se află pentru fiecare arie curriculară și stabilesc care sunt pașii următori
La sfârșit de semestru se oferă părinților posibilitatea de a se întâlni cu profesorul Montessori pentru a i se prezenta situația elevului. Astfel de întâlniri pot avea loc și cu alte ocazii dacă părintele își dorește. La astfel de întâlniri poate participa și elevul. În acest caz elevul va prezenta singur părinților săi lucrările efectuate și nivelul la care se află în domeniile diferite.
Echipa Monterra
