Clasa Montessori: grupele mixte

Clasa Montessori – o comunitate de până la 35 de copii

În multe țări numărul este mai mare, dar în România legislația a stabilit cifra maximă la 35; mai bine de treizeci de copii dintr-o dată ar putea însemna haos :D. De aceea, grupa se formează treptat, pe parcursul mai multor ani, pornind de la o cifră de 10-15 elevi cărora li se adaugă un număr similar anul următor, când deja primii copii au învățat să funcționeze împreună și formează o comunitate stabilă. Astfel clasa crește organic, nucleul deja format asimilându-i firesc pe noii veniți.

Aceste cifre diferă în cazul grupelor de ante preșcolari, 0-3 ani.

Grupele mixte sunt un element specific extrem de important în pedagogia Montessori, reprezentând unul dintre criteriile de bază în evaluarea făcută de către organizațiile internaționale în domeniu (în vederea obținerii acreditărilor). De fapt, nu se poate vorbi de o veritabilă clasă Montessori fără acest sistem.

Care sunt beneficiile grupei mixte de copii?

Unul dintre principalele motive de îngrijorare pentru părinți îl reprezintă numărul mare de copii. Abordarea aceasta îi nedumerește, învățați fiind cu sistemul tradițional, în care mai puțini copii înseamnă că educatoarea va avea mai mult timp pentru fiecare în parte. Diferența este că pedagogiile în care un număr mic de copii este un element pozitiv sunt cele care pleacă de la premisa că educatorul este sursa de informații, centrul instruirii, ceea ce este fundamental diferit în abordarea Montessori. Aici educatorul are un rol esențial, însă secundar: el îndrumă și susține copilul în dezvoltarea sa, intervenind doar atunci când este nevoie.

Cu cât numărul copiilor este mai mare, cu atât focusul se mută de pe adult pe copii și pe interacțiunea/ colaborarea dintre ei. Mediul cu vârste diferite reprezintă o trăsătură importantă a educației Montessori: copiii învață unii de la alții, interacționează și formează o comunitate similară celor în care vor funcționa ca adulți, cu vârste diferite, caractere și tipologii variate (în societate nu suntem împărțiți după anul nașterii, ci interacționăm constant cu oameni mai tineri sau mai în vârstă).

Clasele Montessori sunt o comunitate la o scară mai mică

Odată formată, o astfel de grupă va primi anual doar câțiva elevi noi, astfel încât, în medie, două treimi dintre copii revin în aceeași clasă, ale cărei reguli și obiceiuri le cunosc deja, pentru a se reîntâlni cu vechi prieteni. În acest mod se asigură continuitatea și stabilitatea, formându-se sentimentul de apartenență la un grup unit și rezultând o comunitate. Prin intermediul lecțiilor de ”graţie şi curtoazie” copiii învață cum să se comporte în societate şi cu ceilalți. Treptat, competiția este înlocuită de cooperare, care apare în mod natural: lucrând împreună, formând o comunitate bazată pe respect și susținere, copiii sunt în mod natural motivați de realizările celorlalți. În plus, educatorul are astfel timp suficient pentru a descoperi personalitatea fiecăruia, aflând care îi sunt interesele, punctele forte și cele slabe, cum îl poate susține mai bine în dezvoltarea sa individuală.

Cum va evolua un copil între colegi mai mici decât el?

Un alt motiv de îngrijorare pentru părinți este legat de diferența de vârstă, considerându-se că ”cei mici îi vor trage în jos pe cei mai mari”. Pedagogia Montessori susține perioadele senzitive ale fiecărui copil în parte, iar acest lucru înseamnă că nu poți forța un copil dincolo de nivelul la care îl situează nevoia sa interioară.

Grupele mixte permit copilului să își găsească aproape mereu un partener de lucru, un alt copil cu interese similare și aflat la un nivel apropiat. Astfel dezvoltarea individuală nu cunoaște bariera vârstei. Copiii învață cu adevărat în ritm propriu, neexistând un parcurs educațional fix pe care toată clasa să fie obligată să îl urmeze în același timp. Fiecare copil are libertatea de a petrece cât timp simte că este necesar la fiecare etapă în parte.

Copiii mai mari dintr-o clasă Montessori îi ajută adesea pe copiii mai mici. Acest lucru îi transformă în liderii clasei, oferindu-le prilejul de a exersa răbdarea și toleranța, devenind mai responsabili. În plus, făcând la rândul lor prezentări și explicând diferite concepte, își consolidează propriile cunoștințe (cel mai bine învățăm explicând altora). La rândul lor, începătorii asimilează informații noi prin observarea copiilor mai mari lucrând cu diverse materiale și imită comportamentul acestora în diverse situații, tratându-i ca pe niște modele. Sunt încurajate colaborarea și experiențele sociale, dezvoltarea depășind astfel nivelul acumulării de informații, aceasta având loc, de asemenea, în plan social, intelectual și emoțional.

De ce este important intervalul de 3 ani?

Diferența de vârstă este extrem de importantă, iar Maria Montessori a observat că intervalul de trei ani este cel ideal. Un singur an diferență, de exemplu, nu este suficient pentru ca elevii să se perceapă conform raportului de ”mai mare/ mai mic”. În cei trei ani, fiecare copil va traversa treptat fiecare etapă, consolidându-și cunoștințele și evoluând în plan personal.

Ținând cont de faptul că la fiecare trei ani copiii fac trecerea către o altă etapă a dezvoltării și că în cadrul acestor trei ani ei păstrează caracteristicile generale ale fazei în care se află, fiind similari în ceea ce privește perioadele senzitive și mediul pregătit de care au nevoie, ea a format următoarele clase, bazate pe grupe mixte:

•  0 –  3 ani (nivelul antepreșcolar)
•  3 –  6 ani (nivelul preșcolar)
•  6 –  9 ani (nivelul primar 1)
•  9 -12 ani (nivelul primar 2)
• 12 -14 ani (nivelul secundar 1)
• 15 -18 ani (nivelul secundar 2)

Echipa Monterra