Maria Montessori considera că educația poate schimba lumea și afirma că ”Evitarea conflictelor este misiunea politicii. Construirea păcii este misiunea educaţiei.” Trăind în vremuri de război, ea a fost cunoscută ca un promotor activ al păcii, fiind nominalizată de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace. Din acest motiv educația Montessori este numită și Educație pentru pace, crezul profund al Mariei Montessori fiind că educația este cheia pentru dezvoltarea, prin intermediul generațiilor viitoare, a unei lumi mai bune.
Curriculumul promovat de ea este bazat pe diversitate culturală, bunătate, toleranță, grijă și respect, iar educația pentru pace este o componentă esențială a claselor Montessori, adevărate comunități la scară mai mică, în cadrul cărorora copiii descoperă lecții de viață ce le vor folosi pe întreg parcursul existenței lor. Aceasta deoarece în Montessori educația nu este doar dobândirea de abilități intelectuale sau fizice, ci contribuția activă la formarea unei noi persoane: fiecare dintre noi își descoperă propria individualitate, valoare și deminitate umană, ajungând să contribuie în mod conștient la bunăstarea lumii în care trăiește. Copilul este respectat, iubit, acceptat, ghidat și încurajat să își găsească propriul rol în ca cetățean al lumii, prin mijloacele specifice acestei pedagogii. Clasa funcționează ca o comunitate în care fiecare elev are propriul rol bine definit, contribuind la buna funcționare a acesteia: iau decizii privitor la problemele ce apar în clasă, gestionează activități de întreținere a spațiului (au responsabilități legate de viața practică: punerea și strângerea mesei, îngrijirea plantelor din mediu etc.)…
Pacea, aria curriculară invizibilă
Educația pentru pace este o parte esențială a pedagogiei Montessori, atât de prezentă încât se consideră că pacea este o arie curriculară în sine în clasele Montessori – în unele clase chiar este, cu raft dedicat :D. Este însă constant o prezență invizibilă, aflându-se în toate și peste tot.
Pentru a construi această ”prezență” constantă este însă nevoie de multă muncă și elemente specifice, chiar activități dedicate. Primul pas este reprezentat de atmosfera din clasă: cheia de boltă a abordării Montessori este respectul, mai precis respectul pentru sine, ceilalți si mediul înconjurător. În metoda Montessori nu există competiție: copiii sunt încurajați să formeze o comunitate bazată pe respect și cooperare, nefiind competitori ci parteneri de drum în explorarea lumii. Ei devin prieteni, se ajută unii pe alți în depășirea problemelor, exersând spiritul de echipă și conlucrarea. Se dezvoltă astfel un simţ al responsabilităţii faţă de ceilalţi membri ai comunităţii și se naște responsabilitatea socială.
Atunci când apar conflicte, copiii sunt încurajați și susținuți în a găsi singuri soluții pentru a rezolvarea problemelor într-un mod civilizat. Rolul cadrului didactic este de a îi ghida către rezolvarea costructivă și pe cale pașnică a conflictelor (prin moderarea situațiilor acolo unde este nevoie dar și cu exemplul personal) – o lecție de viață extrem de importantă ce le va influența comportamentul ulterior în ”lumea reală”. Această ghidare se face respectând sentimentele tuturor persoanelor implicate, fără a le știrbi stima de sine, oferind ascultare și oportunitatea de a își exprima sentimentele.
Totul într-o clasă Montessori este ocazie de comunicare iar unele dintre cele mai importante resurse oferite de pedagogia Montessori sunt ocaziile de socializare, cultivarea grijii față de comunitate și bunul ei mers și față de fiecare membru al acesteia. Copiii sunt încurajați să descopere diversitatea lumii și conexiunile lor cu ceilalți, ajungând astfel să înțeleagă și să aprecieze bogăția culturilor și a ideilor care îi înconjoară.
Oferindu-le copiiilor instrumentele și metodele necesare pentru a își rezolva conflictele în mod pașnic, metoda Montessori le oferă în realitate instrumentele necesare pentru a trăi în pace acum și în viitor.
Există și o serie de activități aflate în strânsă legătură cu această arie curriculară ”invizibilă”: de la lecțiile de grație și curtoazie, la mersul pe elipsă, jocul liniștii (pentru a putea face liniște în mod conștient este necesar un bun autocontrol, iar rezultatul este unul de grup, ce aduce sentimentul reușitei întregii comunități)…
Pedagogul Montessori
Rolul pedagogului este unul esențial, iar munca sa de implementare a acestor aspecte una conștientă și susținută. Maria Montessori a înlocuit modelul pedagogului autoritar cu cel al ghidului care susține și însoțește copilul pe drumul dezvoltării proprii. De asemenea, pedagogul Montessori este un model de comportament dezirabil pentru copil, astfel încât va avea un comportament plin de grație și curtoazie.
Rolul adulților nu este doar de vorbi despre pace, ci de a construi un mediu care promovează valorile acesteia și dezvoltarea în direcția păcii, iar pentru aceasta este nevoie să se redefinească pe ei înșiși în primul rând, în direcția păcii. Nu este suficient să susțină pacea fără a aplica ei însuși toate lucrurile legate de aceasta și nu se poate construi un mediu de învățare a păcii Montessori și atmosfera potrivită în clasă atunci când adultul nu a interiorizat toate elementele acesteia (se află în conflict cu colegii sau transmite mesaje negative, de exemplu) – din acest motiv pedagogul Montessori se află într-un proces continuu de creştere şi dezvoltare personală. Pacea nu este o destinație, pacea este chiar drumul. Care începe cu noi. Iar educația ESTE pace.
Alina F.
