Activitățile de viață practică îi țin ocupați pe copii destulă vreme, într-un mod plăcut, și în același timp îi ajută să-și dezvolte și să-și coordoneze mișcările.
Dacă avem deschiderea să privim banalele activități de viață practică dintr-o altă perspectivă, prin prisma minții unui copil, ele ni se vor părea mult mai atractive și mai fascinante, poate chiar exerciții cu rol academic.
In fiecare societate, in fiecare cultura regasim anumite activitati pe care oamenii le desfasoara zilnic (procurarea si pregatirea hranei, ingrijirea personala, curatenia casei, relationarea cu alte persoane, etc), ritualuri pe care copilul le absoarbe in mod natural inca de la nastere.
Initial, el participa la derularea lor in mod pasiv, spre exemplu atunci cand, din carucior sau din sling, isi insoteste mama la supermarket, observand-o cu interes cum atinge, simte, apuca din raft, miroase si asaza produsele in cosul de cumparaturi , sau atunci cand o priveste cum spala legumele, cum pregateste masa, cum sorteaza rufele, iar mai tarziu, pe masura ce copilul creste si dobandeste independenta fizica, el isi va exprima dorinta de a participa sau de a face si singur aceste activitati.
Bebelusii sunt de asemenea fascinati de sunetele produse de vocea umana, ne asculta cu incantare atunci cand le vorbim, dar sunt captivati si de fluctuatiile si intensitatea tonalitatii, inregistrand starile si emotiile pe care le exprimam prin limbaj: cand salutam un prieten drag, tonul nostru este vesel, alert, exprima bucurie si entuziasm. Cand mergem la muzeu, pe de alta parte, folosim o formula de salut si o tonalitate diferite.
Copiii sunt atenti la toate aceste detalii, ne urmaresc gesturile, le stocheaza si devin modelul comportamental pe care-l vor afisa atunci cand se vor putea exprima si ei, de aceea este important ca toate aceste obiceiuri si activitati sa fie consecvente, coerente si intreprinse intr-o maniera respectuoasa.
Activitatile de viata practica ii tin ocupati pe copii destula vreme, dar intr-un mod placut, si in acelasi timp ii ajuta sa-si dezvolte si sa-si coordoneze miscarile. Cu cat copiii sunt mai implicati in activitatile de zi cu zi ale adulltior si li se ofera ocazia de a contribui la gospodarirea casei si de a avea responsabilitati, cu atat capacitatea lor de a face si singuri aceste activitati se va imbunatati, conducandu-i pe drumul catre independenta, un atribut atat de ravnit de ei, pentru care muncesc serios inca din primele zile ale vietii. Vorbim aici de independenta functionala, nu de cea emotionala, de capacitatea de a putea face lucrurile singuri si a se descurca fara a avea nevoie de ajutor din partea altcuiva.
Mesajele pe care le primeste un copil cand desfasoara activitati de viata pactica sunt deosebit de valoroase: in primul rand, ele vor avea darul de a-i spori increderea in sine. Faptul ca e capabil sa puna masa, sa spele vasele, sa staerga praful, sa curete un morcov, sa prepare suc de portocale, sa-si toarne singur apa din carafa in pahar, sa se ingrijeasca pe sine, alegandu-si hainele, imbracandu-se singur, spalandu-se pe corp, pe dinti, toate acestea il fac sa simta si sa gandeasca cu toata fiinta lui: “eu pot!”, “eu reusesc!”, “sunt in stare sa fac si singur!”
Cel de-al doilea mesaj primit, la fel de important, se refera la faptul ca aportul lui este apreciat de cei din jur. El colaboreaza impreuna cu familia sa, ajutorul lui este valorizat de ceilalti, munca lui este importanta, avand menirea de a schimba lucrurile in jurul sau. In felul acesta, copilul se simte valoros ca membru al familiei sale, ceea ce inevitabil ii va spori stima de sine.
Intr-o clasa Montessori pentru grupa de varsta 1-3 ani, aproximativ 70% din activitatile clasei sunt exercitii de viata practica.
Mai jos sunt cateva exemple de asemenea activitati pe care le putem face acasa impreuna cu copiii. Unele implica lucul cu apa, atat de indragita de cei mici.
- Stergerea si spalarea mesei
- Curatarea ferestrelor
- Lustruirea oglinzilor
- Stergerea prafului
- Maturatul
- Datul cu mopul
- Mutarea scaunelor
- Transportarea unei mese
- Sortarea si punerea rufelor in masina de spalat
- Punerea rufelor la uscat
- Impaturirea hainelor si punerea lor in dulapuri
- Curatarea pantofilor
- Udarea plantelor
- Spalarea masinii
- Punerea florilor in vaza
- Punerea si strangerea mesei
- Spalarea fructelor si a legumelor
- Decojirea morcovilor sau a castravetilor
- Curatarea usturoiului de coaja
- Pregatirea limonadei sau a sucului de portocale
- Pregatirea unei gustari
- Taierea bananei
Este important ca atunci cand facem aceste activitati sa avem totul dinainte pregatit, materialul sa fie complet cum spunem noi la clasa, astfel incat copilul sa nu-si piarda rabdarea si interesul in timp ce noi cautam prin casa diversele componente: “Stai, dragul meu, nu turna apa pe masa, asteapta sa-ti aduc un burete. Uite-l aici! Acum oare ce ne mai trebuie sa spalam masa? A, da, o perie, sapun, un bol… Ma duc sa aduc peria de la bucatarie, sapunul de la baie…” Daca copilul are déjà bolul cu apa la indemana, pana revenim noi cu restul de produse, 100% garantat ca toata apa e varsata pe masa, pe jos si pe el.
De asemenea, e necesar ca uneltele sa aiba dimensunea potrivita pentru a putea fi manuite de mainile copilului.
Il putem invita pe copil: “Vino cu mine, doresc sa-ti arat ceva nou / cum sa aranjam flori in vaza!” sau “Am ceva interesant pentru tine!” sau preferata mea: “Am nevoie de ajutorul tau!” Uneori nu e nevoie de nicio invitatie, copilul intrand singur in joc daca ne vede facand ceva interesant.
Intotdeauna vom numi activitatea – “Acum punem rufele ude la uscat!” si-i vom oferi cat mai mult limbaj, izoland denumirile in timp ce le aratam: “uscator, carlige, lighean”.
Ii aratam cum sa procedeze, incetinindu-ne miscarile si asigurandu-ne ca le poate vedea nestingherit.
Apoi ‘spargem’ activitatea in mai multi pasi si avem grija sa-l implicam la fiecare pas, la aceasta varsta copilul neavand rabdare sa observe tot ciclul si sa-si astepte linistit randul.
Dupa ce i-am aratat, cel mai indicat lucru pe care-l putem face este sa stam deoparte si sa-l observam, sa ne abtinem sa tot comentam ce face, sa-l laudam sau sa-l corectam.
Maria Montessori, in cartile si in prelegerile sale, ne indeamna sa nu intrerupem niciodata, in niciun fel si sub nicio forma un copil concentrat chiar daca nu intelegem ce face sau daca consideram ca lipsit de sens sau de logica. Atat timp cat ceea ce face copilul nu reprezinta un pericol sau nu reprezinta un comportament antisocial, il lasam in pace chiar daca pentru noi e lipsit de sens si o pierdere de timp sa torni apa din carafa in pahar si iar in carafa si iar in pahar vreme de 10 minute.
Activitatile de viata practica ofera copilului un scop précis, real, tangibil si oportunitatea de a repeta miscarile, si tocmai aceasta repetitie il va aduce in stadiul de concentrare.
Momentele de adanca concentrare trebuie pretuite de adult si totodata protejate, deoarece in acele momente copilul invata la intensitate maxima.
In concluzie, daca avem deschiderea sa privim banalele activitati de viata practica dintr-o alta perspectiva, si anume prin prisma mintii unui copil, ele ni se vor parea mult mai atractive si mai fascinante, poate chiar exercitii cu rol academic, avand in vedere beneficiile oferite: incurajarea independentei, dezvoltarea motricitatii fine si grosiere, oportunitatea de a avea experiente active in mediu care sa faciliteze dobandirea cunostintelor, si cel mai valoros, sporirea increderii in sine si cresterea stimei de sine. Toate acestea, impreuna, ii vor cladi copilului acea minunanta si pozitiva atitudine: “I can do it!” pe care ne dorim atat de mult s-o dobandeasca copiii nostri.
Monica Ciobotaru, Educator Montessori 0-3 ani, diplomă AMI
