Dintre toate abilitățile pe care le posedă ființa umană, dezvoltarea limbajului este cu certitudine miraculoasă. Limbajul este cel mai puternic instrument al progresului uman.
Limbajul face că oamenii să aparțină diverselor națiuni și, cel mai important, este elementul central care diferențiază specia umană de toate celelalte specii, este esența civilizației.
“Inainte de apariția omului pe Pământ, limbajul nu exista. Și ce este el? O simplă răsuflare! Câteva zgomote legate între ele. Iar sunetele lui, luate separate, sunt lipsite de sens” scria Maria Montessori în cartea sa, Mintea Absorbantă. Mai departe, ea explică cum singurul lucru care dă sens sunetelor este faptul că oamenii au agreat să le dea un anumit înțeles.
În formarea cuvintelor sunt suficiente numai câteva sunete, dar care pot fi asociate într-o infinitate de combinații, generând astfel un număr nelimitat de cuvinte, care, în călătoria lor de la o persoană la alta sau de la o generație la alta, au puterea de a transmite învățăminte, emoții, idei, experiențe.
Cuvintele sunt atotputernice, având forța de a inspira oamenii în momente de cumpănă, de a insufla bunătate și iubire, de a vindeca răni adânci ale sufletului, de a răspândi veselie și a umple casele cu râsete zgomotoase. Din păcate, tot ele au puterea de a distruge relații, de a aduce suferințe și saci de traume sau de a transmite prejudecăți și frici.
Comunicarea, sub toate formele ei, reprezintă liantul care leagă trecutul de prezent, care prezervă istoria omenirii, care lasă moșteniri valoroase generațiilor viitoare, având puterea de a transcende în timp și spațiu.
Dr. Montessori a fost profund preocupată de modul în care copiii ajung să-și însușească limbajul, iar curiozitatea și nevoia de a înțelege aceste lucruri au condus-o la realizarea unor studii asupra dezvoltării limbajului.
Descoperirile ei științifice, precum și concluziile la care a ajuns sunt expuse pe larg în cărtile sale.
În cartea “Secretul Copilariei” explică inexistența limbajului la naștere. Ceea ce există în realitate, spune ea, este predispoziția, potențialul copilului pentru achiziționarea acestuia. Mai mult, copilul are potențialul de a învăța orice limbă fără legătură cu originea lui.
O altă concluzie la care a ajuns a fost că limbajul nu este predat copilului de către mamă, deși limba nativă pe care copilul ajunge să o stăpânească la perfecție este denumită limba mamă. În eventualitatea tragică în care un bebeluș chinez și-ar pierde părinții, va învăța la perfecție limbă franceză dacă ar fi adoptat de o familie din Franța. Ar vorbi-o ca un nativ. Acest lucru nu minimizează importanța mamei sau a părinților în viață copilului lor, ci vrea doar să scoată la iveală faptul că micuțul este autorul procesului de învățare.
În fapt, copilul este cel care absoarbe limba și face acest lucru în mod natural, ca o creație spontană, dar la un nivel inconștient al minții.
Copilul vine pe lume pregătit și echipat cu toate instrumentele necesare învățării limbajului, având în slujba sa cele trei Mari Puteri cu care l-a înzestrat Natura: mintea absorbantă, perioada senzitivă pentru limbaj și tendința umană pentru comunicare. La acestea se adaugă cei 100 de miliarde de neuroni existenți la naștere și iată cum limbajul devine o incredibilă creație a omului, expresia unei super-inteligențe, care atunci când iese la suprafață, rămâne o achiziție fixă, pentru tot restul vieții.
Noi, adulții, putem doar să ne imaginăm cât de miraculos ar fi ca la vârsta noastră să putem învăța la perfecție o limbă străină fără niciun efort conștient, fără orele nesfârșite de studiu, de exersare a pronunției sau căutări în dicționare și exerciții gramaticale. Ne cufundăm în toată această muncă și pare că tot nu reușim să vorbim ca un nativ, accentul va fi întotdeauna detectat de cineva din partea locului.
“Pentru niciun copil învățarea limbii materne nu este obositoare” afirmă Maria Montessori.
Un alt lucru descoperit a fost faptul că toți copiii lumii parcurg aceleași etape în procesul de învățare, în aproximativ aceleași perioade ale vieții lor până ajung să obțină victoria lingvistică. Este că și cum ar avea un profesor interior, foarte riguros, care, respectând programul naturii și controlând procesul de învățare, obține aceleași rezultate pentru toți copiii din toate colțurile lumii, în același timp. Toți copiii trec printr-o perioada în care nu pot folosi decât silabele, apoi adaugă câteva consoane repertoriului lor lingvistic, iar apoi, în jurul vârstei de un an rostesc primul cuvânt articulat, cu sens. Ceea ce este cu adevărat fascinant este că ‘timing-ul’ de învățare este același pentru toți copiii, dar limbile învățate sunt diferite.
Cercetările Mariei Montessori au condus la o altă concluzie fascinantă pentru vremurile în care trăia și anume că indiferent cât de complexă și de grea este limba la care este expus copilul mic, acesta o va absorbi ca pe un întreg, cu aceeași ușurință cu care ar învăța și o limbă mai primitivă, mai ușoară, cu un vocabular mai simplist.
Acest fapt ne duce cu gândul la a fi extrem de atenți în ceea ce privește bogăția, diversitatea și calitatea limbajului oferit copilului astfel încât expunerea din mediul lingvistic să-i valorifice potențialul. Copilul învață atât cât aude vorbindu-se în jurul său, așa încât este în avantajul lui dacă-l expunem unui vocabular bogat, elevat, corect din punct de vedere gramatical. Dacă, în schimb, aude foarte puține cuvinte sau doar un dialect, el va ajunge să vorbească în acest fel.
Maria Montessori expune o analogie în cărțile sale, menită să ofere o vagă idee despre ce se întâmplă în mintea copilului. Realizăm două fotografii: prima este a unei imagini în care apar zece oameni, în timp ce a doua fotografie surprinde o mie de oameni. Pentru aparatul foto munca este aceeași, un simplu click și gata! Fotografierea a o mie de oameni nu necesită nimic în plus.
Mai mult, copilul are abilitatea de a învăța atâtea limbi câte aude vorbindu-se în jurul său, cu specificația că fiecare limbă să fie vorbită mereu de aceeași persoană. În cazul familiilor bilingve sau trilingve, membrii acesteia au nevoie să se pună de acord în privință limbii folosite de fiecare dintre ei: mama va vorbi mereu în română, tata în franceză, iar bunica în engleză.
Copilul e capabil să “prindă” limbajul din mediu, fiind înzestrat cu o putere unică a minții, diferită de cea a adulților. Putem spune că el este capabil să cucerească limbajul deoarece se află într-un stadiu creativ al dezvoltării sale, în timp ce adultul a depășit această stare.
Numărul cuvintelor înțelese de copil este superior numărului cuvintelor folosite pentru a se exprima.
Ființele umane posedă mecanisme pentru dobândirea limbajului, care sunt funcționale cu mult timp înainte că ele să învețe să vorbească. Se pare că o gramatică universală este deja programată în creierul bebelușilor. Dar ce este cu adevărat uimitor pentru creativitatea comunicării este faptul că fiecare ființă umană folosește cuvintele în felul său, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate alcătui fraze unice, care nu au mai fost formulate până la acel moment.
Vă invit să lecturați câteva gânduri profunde ale Mariei Montessori asupra limbajului, expuse în cartea Mintea Absorbantă.
“In perioada plină de mister care urmează imdeiat după naștere, copilul – care este o entitate psihică înzestrată cu o formă de sensibilitate special nuanțată – poate fi privit ca un ego adormit. Dar care, dintr-o dată se trezește și aude muzica suavă; toate fibrele sale încep să vibreze. Bebelușul poate crede că nici un alt sunet nu i-a ajuns până atunci la ureche, dar, în realitate, sufeltul lui nu a răspuns la nici un alt sunet. Numai vocea umană are puterea de a-l stârni.”
“Urechea nu răspunde oricărui sunet din univers deoarece nu are destule corzi, dar cele de care dispune pot rezona cu muzica complexă și, prin ea, poate fi transmisă o întreagă limbă, cu toată delicatețea și rafinamentul său.”
“Cu adevărat, copilul este o ființă miraculoasă și acest lucru ar trebui profund înțeles de către educatori. Acest prichindel a învățat totul în doi ani.”
“Accentuez importanța de a avea un tip special de ‘școală’ pentru copiii de un an, un an și jumătate și cred că mamele și societatea în general, în loc de a ține bebelușii izolați, ar trebui să îi lase să trăiască în contact cu adulții și să audă în mod frecvent cea mai curată limbă, vorbită clar.”
Monica Ciobotaru, Educator Montessori 0-3 ani, diplomă AMI
