După toate semințele și munca depusă de care v-am vorbit în mesajele anterioare (aici și aici), a venit vremea sa ne bucurăm de roade.
Partea aIII-a: Roadele
În anul al treilea de ciclu Montessori, am putut observa dintr-o dată cum toate lucrurile au venit împreună și s-au așezat în ceva armonios și cu sens. Ajunși în al treilea an de ciclu Montessori, copiii au dobândit brusc un fel de maturitate. Au crescut mult și frumos. Au integrat regulile clasei. Au început să lucreze într-un ritm susținut, sa fie în mod natural preocupați în adâncime de diferite subiecte și aspecte ale lumii înconjurătoare.
Au început să ceară prezentări, să fie dornici să progreseze şi să vorbească despre ceea ce studiază. Auzim tot mai des discuții ca cea de mai jos, între doi elevi de anul III:
-Am observat că ai lucrat mult cu şarpele negativ în ultima vreme.
–Da, îmi place foarte mult.
–Eu am lucrat mult cu cutiile gramaticale și sunt acuma la prepoziţie.
Am primit înapoi de la copii dovada că ceea ce au auzit și au trăit în tot acest timp alături de noi, tot acest efort comun înspre disciplină interioară, motivație de a învăța, experiența de a face parte dintr-o comunitate s-a așezat încet încet în interiorul ființei lor, iar vocea noastră a devenit parte din vocea lor interioară.
Realizăm că am avut și avem în continuare așteptări mari de la copii. Dincolo de adunări și scăderi, de citit și scris, de tabla înmulțirii sau circuitul apei în natură, ei s-au angajat în sarcini dificile, de cautare a drumului lor, atât în interior, cât și în comun, în spațiul împărțit zi de zi cu ceilalți.
A fost nevoie ca ei să facă față refuzului de a nu fi inclus într-un anumit grup, să gestioneze poate frustrarea unei jigniri sau despărțirea de un prieten, insă în același timp au putut experimenta bucuria de a fi parte dintr-o comunitate, de a împărtăși cu ceilalți în fiecare dimineață la micul dejun întamplările din viața lor, de a oferi și primi prietenie, sprijin și recunoaștere. Într-un loc în care adulții nu ignoră și nu anulează nevoia de învățare socială, caracteristică vârstei, ci participă cu entuziasm și pasiune la experiența acesteia zi de zi.
Ca atunci când un grup de elevi a lucrat mai multe zile la o activitate, numită multiplii pe foaie şi a strâns un număr mare de coli, care urmau a fi prinse într-o carte. Într-o zi foile lăsate nesupravegheate pe o masă au fost tăiate cu foarfeca de către un coleg. Fetiţa care a lucrat la acest proiect a observat munca ei tăiată în bucăţi şi l-a întrebat pe colegul care a tăiat: De ce ai făcut acest lucru? Ai vreo supărare cu mine? Dacă este aşa te rog sa îmi spui nu să îmi distrugi munca de trei zile. Tot ea le-a explicat şi colegilor cu care a lucrat întâmplarea şi au hotărât să repare foile şi să finalizeze munca începută. Această fetiţă a ajuns să îşi exprime supărarea prin cuvinte şi să găsească o soluţie pentru problema apărută.
Putem spune că copiii reușesc într-un mod remarcabil să ajungă să integreze un nivel de disciplină interioară și de judecată morală impresionant. Se organizează în mod spontan ca parte a întregului proces și vin la directorul școlii cu propuneri de îmbunătățire a mediului și a meniului.
Am primit înapoi de la părinți dovezi tangibile despre succesul acțiunilor noastre. Despre nivelul academic înalt pe care copiii l-au atins. Despre cum se descurcă cu grație și naturalețe în cadrul unei tabere de vară, a unei excursii în străinătate, dar și în fața unui test într-un mediu nefamiliar.
Au fost și momente foarte dificile, dar am descoperit că acest efort comun este cheia. Această disponibilitate de a-l asculta pe celălalt, deschiderea de a ne întâlni la mijloc, dorința de a urmări binele copilului și de a construi planuri și acțiuni în beneficiul său.
Toate aceste ne motivează să mergem mai departe. Suntem recunoscători pentru tot ceea ce am realizat împreună și ne bucurăm că putem aduce în realitate un loc atât de special în care copiii nostri pot crește și învăța. Zi de zi.
Echipa Monterra
