Dr. Montessori a identificat patru astfel de salturi, pe care le-a numit planuri de dezvoltare. Ea a afirmat că fiecare în parte este definit printr-o serie de scopuri specifice (generează un anumit tip de acțiuni ale omului în relația cu mediul înconjurător), conform unei tendințe de dezvoltare universale. În fiecare plan se produc noi achiziții (copilul va fi interesat și va învăța în mod predominant anumite aspecte), conform unei programe interne stabilite de natură. Totul este dirijat prin intermediul perioadelor senzitive, perioade în care se observă o puternică atracție către anumite activități și aspecte ale mediului, copilul fiind capabil să învețe acele lucruri cu pasiune și fără efort, mânat de propriul său interes. Punctul comun al acestor stadii în evoluție îl reprezintă nevoie de independență, exprimată diferit la fiecare vârstă.
Fiecare plan de dezvoltare este strâns legat de următorul, punând bazele acestuia. Acumularea este mai intensă la început, fiind urmată de o perioadă de consolidare și apoi trecerea către următoarea perioadă de interes (următorul plan). Din acest motiv dezvoltarea firească este cea în care mediul înconjurător corespunde nevoilor naturale ale copiilor la fiecare vârstă, oferind experiențele și cunoștințele necesare pentru a conduce spre următorul plan, permițând evoluția în ritmul dictat de natură și asigurând achizițiile specifice.
Dr. Montessori a stabilit că cele patru planuri de dezvoltare distincte pe care le traversăm în drumul către maturitate sunt:
0-6 ani – dezvoltarea sinelui ca ființă individuală
O perioadă de intensă activitate mentală, în care regăsim ceea ce Maria Montessori a numit ”mintea absorbantă”. Lumea este explorată prin intermediul simțurilor și este căutată independența fizică (”pot face singur”). Acest plan este împărțit în două sub-planuri, 0-3 ai și 3-6 ani, primul fiind caracterizat de o creștere fizică intensă și de schimbări impresionante la nivelul creierului.
6-12 ani – ”construirea” inteligenței
Este o perioadă mai calmă, în special în plan fizic, în care copilul se caracterizează printr-o puternică sete de cunoaștere, dorința de a afla ”totul despre tot”. Se produce trecerea de la concret la abstract și se dezvoltă independența intelectuală (”pot gândi singur”).
12-18 ani – ”construirea” eu-lui social
Acest interval acoperă perioada adolescenței și este o perioadă cu schimbări profunde, fiind și el împărțit în două sub-planuri, 12-15 și 15-18 (primul este cel al pubertărții și marchează sfârșitul copilăriei). În cadrul acestui plan se atinge maturitatea fizică, este căutată independența emoțională și apare dorința de a explora societate și rolul propriu în cadrul acesteia.
18-24 ani – tânărul adult
Ulimul plan este, din nou, unul mai calm, în care fiecare își stabilește obiectivele și interesele, devenind un explorator specializat. Este caracterizat prin căutarea independenței financiare (”pot să obțin singur”) și dezvoltarea spirituală.
Metoda Montessori oferă un mediu pregătit specific fiecărui plan de dezvoltare, dotat cu materiale Montessori gândite anume pentru fiecare etapă și în descoperirea căruia copiii sunt însoțiți de un cadrul didactic Montessori, special pregătit pentru a putea susține copilul în dezvoltarea sa individuală. Împreună ele formează educația Montessori, concepută pentru a folosi la maxim caracteristicile de învățare ale fiecărei etape a vieții. Ea se bazează pe auto-construirea continuă a copilului, pentru a deveni un adult împlinit, cu o personalitate armonioasă – este o metodă în care copiii sunt ”constructorii” propriei persoane, pornind de la o serie de tendințe universale umane care generează un anumit tip de acțiuni ale omului în relația cu mediul înconjurător.
Alina F.
………………
Articole relevante:
