In ultimul an am participat la 3 intalniri cu parinti interesati de scoala cu predare alternativa Montessori. De asemenea avand deja fata cea mare in clasa a 3 (sau in grupa 6-9 ani ca sa fiu mai precis) am fost ambasadorul acestui tip de educatie si in nenumarate discutii individuale cu diversi prieteni si cunostinte. In aproape toate intalnirile/discutiile dupa ce fiecare parte si-a epuizat argumentele pro sau contra (de fapt nu contra pentru ca aproape toti erau constienti de limitarile sistemului educational romanesc ci mai degraba tin de scepticism) au aparut 2 intrebari:
1. Prima intrebare, de fapt serie de intrebari este: Dar intr-un final tot in sistemul romanesc va ajunge si atunci cum se va descurca copilul in sistemul de stat dupa libertatea pe care o are in sistemul Montessori? Cum va face fata rigorilor de a sta in banca in loc sa se deplaseze liber in clasa? Cum se va adapta? Intrebarile se bazeaza pe faptul absolut corect si obiectiv ca in Bucuresti nu exista nici o scoala care in prezent sa ofere 12 ani de educatie in acest sistem alternativ de educatie. Raspunsul meu sincer a fost si va fi de fiecare data: cu cat va ajunge mai tarziu sistemul clasic cu atat mai bine pentru copil. Si o spun in cunostinta de cauza pe care o avem noi toti de aceasta varsta ca directi beneficiari ai lui precum si din povestile actuale care le aud de la prieteni ai caror copii sunt in sistemul de stat. Pentru ca asa cum il percep eu acum la multi ani dupa ce am fost parte a lui, comparandu-l cu sistemele alternative am dezvoltat convingerea ca scopul lui principal nu este sa dezvolte copilul ca acesta sa-si descopere singur interesele, sa-i mentina vie curiozitatea si sa-l ajute sa decida singur ce doreste sa faca in viata. Insasi faptul ca Maria si prietenii abia asteapta sa mearga la scoala ( si va rog sa ma credeti ca am facut un mic sondaj cu fiecare coleg de-ai ei care a trecut prin casa noastra), iar vacantele nu sunt punctul culminant al experientei scolare vorbeste de la sine. Ganditi-va doar ce asteptam noi cel mai mult cand eram la scoala si cred ca asta va va raspunde cel mai bine la intrebari. Sigur ca exista si exceptii: profesori care te-au facut sa iubesti o anumita materie,sa vii cu placere la orele lor si sa nu uiti ceea ce ai invatat de la ei (am avut si eu cativa), dar in definitiv nu asa ar trebui sa fie daca nu toti atunci macar marea lor majoritate ? Maria nu mi-a spus pana acum despre nici una dintre materiile studiate ca nu ii place sau in vreo dimineata: “azi nu am chef sa ma duc la scoala”.
2. A doua intrebare si cea mai importanta din punctul meu de vedere este: ok am inteles care sunt dezavantajele sistemului clasic, dar cum avem siguranta, cum am decis ca sistemul Montessori este mai potrivit pentru copil? Aici ma tem ca nu exista un raspuns pe care l-am putut da, pentru ca tine de fiecare dintre noi sa gaseasca singur argumentele pentru care va opta pentru un sistem sau altul. Motivele pentru care a decis familia noastra ca Montessori este ideal pentru Maria tin atat de caracterul ei: un copil cu personalitate puternica si in acelasi timp extrem de introvertit si retras (unde am considerat ca scoala traditionala cu faptul ca se sta in banca si nu se vorbeste neintrebat cu siguranta nu o vor ajuta), cat si de asteptarile noastre cu privire la ceea ce trebuie sa insemne scoala: ghidarea copilului in a descoperi ceea ce il pasioneaza, de a invata lucruri noi cu placere iar pe mine personal m-a fascinat libertatea de a cauta si descoperi in mod individual informatii noi.
Personal i-am incurajat sa caute, sa afle si sa compare diversele sisteme de invatamant asa cum am fost eu nevoit la inceput s-o fac. (spun “nevoit la inceput” pentru ca este meritul sotiei ca mi-a deschis ochii in aceasta privinta a sistemelor alternative). Sa decida in cunostinta de cauza ce sistem se potriveste copilului. Cumva, am convingerea ca indiferent de concluzia trasa acesta nu va fi cel traditional.
Alin O.
