În dezvoltarea copilului sunt perioade în care acesta repetă o acțiune la nesfârșit, părând fascinat de aceasta. Fie că e vorba de deschiderea și închiderea ușilor, de numărarea a orice se poate număra, de urcarea și coborârea scărilor sau focalizarea discuției spre un anumit subiect, copilul pare să fie satisfăcut doar de exersarea unei anumite abilități. Spre disperarea părinților 😀
În abordarea Montessori acest lucru capătă o explicație și este considerat un aspect extrem de important în procesul de învățare. Maria Montessori a observat că în dezvoltarea cognitivă și fizică există perioade în care copilul manifestă o sensibilitate crescută față de o anumită activitate. Le-a denumit perioade senzitive, deoarece sunt intervale de timp în care toate simțurile copilului sunt concentrate selectiv pe un anumit tip de activități, uneori până la excluderea altor informații – o selecție care oferă anumitor arii din creier energia necesară pentru a se dezvolta, fără a permite altor stimuli să interfereze. Este un timp de intensă concentrare în care copilul poate absorbi la potențial maxim un anumit tip de abilități sau cunoștințe.
“Copilul are o aptitudine creativă, o energie potenţială care îl va face să construiască din lumea din jurul său, o lume imaginară. Face numeroase achiziţii în timpul perioadelor senzitive, care îl fac sa relationeze cu lumea imaginară într-un mod exceptional de intens.” – spunea Maria Montessori
În procesul de învățare copilul este în mod particular receptiv la anumiți stimuli, interesul său fiind concentrat puternic pe dezvoltarea unei anumite abilități pe care și-o însușește fără efort și cu pasiune, prin repetiție. Această receptivitate durează o anumită perioadă de timp, până când nevoia care a generat-o este împlinită, perioadele senzitive fiind trecătoare și ireversibile – acest lucru nu înseamnă că însușirea unei anumite abilități în afara perioadei senzitive respective nu este posibilă, doar că procesul de învățare va fi mult mai greu. De exemplu, perioada senzitivă pentru limbaj este recunoscută de psihologia dezvoltării și prezența ei explică astfel de ce până la șase ani orice limbă străină se învață cu ușurință, fiind însușită nativ, ulterior fiind mult mai dificil.
Metoda Montessori urmărește aceste perioade în dezvoltarea copilului, susținând predispoziția pentru învățare din aceste intervaluri de timp. Observând interesul copilului, pedagogul îl poate însoți în direcția în care dorește să se dezvolte, având grijă să îi ofere un mediu potrivit. Toate materialele, activitățile și prezentările sunt planificate și pregătite ținând cont de nevoile și abilitățile copilului, în funcție de perioadele senzitive pe care acesta le traversează. În mediul Montessori pedagogul este pregătit să recunoască perioadele senzitive iar materialele sunt concepute pentru a susține copilul în aceste intervale de concentrare intensă.
În urma lucrului cu copiii, Maria Montessori a identificat o serie de etape prin care trec toți copii în intervalul unor perioade de vârstă specifice. Ea a stabilit că există patru planuri de dezvoltare în evoluția copilului către un individ matur (0-6, 6-12, 12-18 si 18-24 ani), fiecare având propriile obiective și perioade senzoriale specifice. În orizontul 0-6 ani obiectivul este dezvoltarea sinelui ca ființă individuală și se pot identifica 11 perioade senzoriale, cum ar fi perioada senzitivă pentru mișcare (de la naştere la 4 ani), perioada senzitivă pentru limbaj (de la naştere la 6 ani), perioada senzitivă pentru ordine (de la 18 luni la 2 ani), perioada senzitivă pentru grație și curtoazie (de la 2 la 6 ani)…
Despre acestea voi scrie mai pe larg într-un articol ulterior, puteți însă găsi lista completă în câteva imagini schematizate de pe pagina de Pinterest a grădiniței.
Alina F.
Mai multe informații găsiți și în articolul Perioadele senzitive – detalii.
