Am constatat ca in fapt teama de alegerea alternativei, sa zicem a metodei Montessori, in ciuda considerarii tuturor beneficiilor, a tuturor validarilor stiintifice, a tuturor povestilor pline de pasiune spuse de dascali Montessori, se reflecta foarte bine in intrebarile parintelui: Daca nu este in competitie cu ceilalti, cum va supravietui in “lumea reala”? Daca nu are teste si lucrari de control, cum va fi pregatit pentru viata? Daca nu exista manuale si lectii formale, cum va invata cu adevarat? Si daca nu fac toti copiii acelasi lucruri, cum pot fi sigur ca copilul meu invata tot ce ar trebui sa invete?
Metoda Montessori propune exact contrariul: copilul are tot ce ii trebuie ca sa devina un adult adaptat si implinit. El doreste sa invete, trebuie doar sa ii oferim acesta oportunitate. Nu trebuie sa ii dam mai mult decat poate duce, va veni el sa ceara la momentul potrivit. Este capabil sa isi faca un plan de invatare inca din clasa I si sa isi organizeze ziua ca sa isi atinga scopurile.
De fapt daca ne gandim bine, are un plan de invatare de cand se naste. Bebelusul are tot ce ii trebuie ca sa invete – fara niciun cadru formal – cum sa mearga, cum sa vorbeasca -limba materna cu toate subtilitatile gramaticale, conceptul de numar, orientarea in spatiu, culorile, etc. Si toate acestea intr-un timp record.
Pot sa spun cu siguranta ca cele mai importante lucruri pe care le-am invatat in viata nu au fost invatate la scoala. Asta si pentru ca de fapt nici nu se prea vorbeste despre ele la scoala. Insa nu ar fi frumos ca de fapt lucrurile sa nu stea asa? Nu ar fi frumos ca in locul in care copiii isi petrec cea mai importanta parte din timpul lor sa se intample si cele mai importante lucruri din viata lor? Sa poata fi curiosi, angajati, sustinuti, intelesi? Sa aiba prieteni adevarati? Sa fie doar ghidati in invatarea lor si nu impinsi, constransi, masurati?
Suna foarte idealist, nu? Oare ce s-ar putea intampla daca am renunta la ideea de control absolut asupra copilului nostru? Oare ce s-ar intampla daca nu l-am mai pregati pentru cea mai rea dintre lumi ci pentru o lume in care ar putea fi fericit si in care ar putea conta?
Este foarte greu sa ai incredere in copilul tau. Sa te minunezi observand lucrurile pe care poate sa le faca, mai ales atunci cand se simte liber si implicat intr-o activitate care ii face placere. Pentru mine e foarte greu si trebuie sa imi reamintesc din cand in cand acest lucruJ.
De fiecare data cand merg la gradinita Montessori sa vorbesc cu Magda despe copilul meu, cand imi povesteste cu sclipiri in ochi despre ce a a mai facut si ce a mai invatat, cand pot sa il vad prin ochii ei ca pe copilul liber, fericit si pasionat care este, ma bucur ca am ales sa il aduc intr-un astfel de loc in care exista astfel de oameniJ.
De fiecare data cand merg la scoala Montessori si Florina imi spune despre cum este fata mea, care ii sunt prietenii, cum se bucura de lucrurile pe care le face, cum contribuie la viata comunitatii, ma bucur ca am ales sa o aduc intr-un astfel de loc in care exista astfel de oameniJ.
Si le multumesc acestor oameni care pot sa vada tot ce e mai bun in copiii mei si care ma ajuta si pe mine sa vad ce e mai bun si sa am incredere in ei. Si da, cred ca acesti oameni isi pot face meseria cu atata pasiune si talent si pentru ca au ales metoda Montessori; asa cum au ales metoda Montessori tocmai datorita pasiunii si talentului lor.
Ma bucur ca sunt parte din comunitatea Montessori.
Ramona Oros, Consilier școlar, Psiholog și Psihoterapeut, Profesor Montessori 6-12 ani – diplomă AMS
