1.Mișcarea liberă stimulează cunoașterea
Maria Montessori a observat că există o strânsă legătură între mișcare și gândire, ajungând la concluzia că mișcarea liberă stimulează cunoașterea, mai ales în cazul primilor ani de viață. Metoda dezvoltată de ea presupune învățare prin manipularea obiectelor, în special în unele dintre cele mai cunoscute arii ale curriculumului (Viață Practică, Senzorial, Matematică). În ultimii ani au apărut numeroase studii cu rezultate uimitoare privind legătura dintre mișcare și dezvoltarea cognitivă, concluzia acestora susținând principiul Montessori: atunci când mișcarea conștientă este inclusă în procesul de educație, învățarea este mult îmbunătățită. Concret, reprezentările mentale, procesarea, memoria, recunoașterea facială cunosc un progres semnificativ atunci când mișcarea este conectată cu activitatea mentală.
Câteva exemple de studii și rezultatele lor:
- furnizându-le bebelușilor de trei luni și jumătate mănuși cu arici (care le permiteau să ”apuce” obiectele mult mai ușor și mai devreme decât le-ar fi permis capacitățile lor motorii, s-a observat că aceștia erau și mai interesați de a apuca și explora obiecte comparativ cu sugari de aceeași vârstă (Needham, Barrett și Peterman, 2002)
- studiile efectuate cu un grup de actori au indicat faptul că aceștia au memorat mai bine (își aminteau chiar și după cinci luni) dialogurile purtate în timp ce se mișcau pe scenă decât cele în purtate stând pe loc (Noice, Noice și Kennedy, 2000)
- persoanele care au realizat mici scenete reprezentând textele pe care le aveau de memorat au avut rezultate mai bune decât acelea care s-au rezumat la a le citi și repeta (R.L.Cohen, 1989 ; Engelkamp, Zimmer, Mohr și Sellen, 1994)
- în cadrul unui studiu li s-a arătat unor copii de 10 luni cum este ascunsă o jucărie sub una dintre cele două cârpe aflate în cameră, lăsând o parte dintre copii să se târască până la obiectul ascuns pentru a îl lua de sub cârpă, în timp ce cealaltă parte a bebelușilor au fost duși de mamele lor până la obiectul ascuns. Majoritatea bebelusilor care s-au târât pâna la obiect au gasit jucaria din prima, în timp ce doar 1 din 26 din ceilalți au reușit acest lucru (Benfound și Uzgris, 1985)
- copiii reușesc să citească hărți mai bine atunci când au posibilitatea de a merge efectiv prin teritoriul cartografiat decât dacă doar stau în clasă și doar își imaginează teritoriul respectiv (Griffin, 1995)
- copiii mai pricepuți la utilizarea abacului reușesc să rezolve mai bine probleme de matematică, chiar și atunci când nu utilizează abacul (Stigler, 1994)
Maria Montessori credea cu tărie că toți copiii au o înclinație naturală spre învățare și că sunt stimulați de un mediu cu care pot interacționa liber, conform interesului propriu. Clasele Montessori oferă copiilor opțiuni generoase (deși nu nelimitate) privitor la ce doresc să facă, alături de cine și pentru cât timp. Studiile psihologice susțin faptul că libertatea de alegere, într-un mediu atent organizat și structurat, este strâns legată de dezvoltarea funcțiilor executive.
Câteva exemple de studii și rezultatele lor:
- unui grup de adulți i s-a cerut să rezolve două sarcini (să rezolve un puzzle și să corecteze o lucrare) în timp ce în sală se auzea necontenit o sonerie zgomotoasă. Jumătate dintre ei au fost informați că pot opri zgomotul oricând doresc (foarte puțini alegînd această soluție), în timp ce cealaltă nu a avut de ales. Rezultatele primei jumătăți, care a avut posibilitatea de a alege, au fost semnificativ mai bune (Glasssi Singer, 1972)
- atunci când jumătate din subiecții unui test de memorare (implica memorarea unei serii de asociații de cuvinte în pereche) au avut posibilitatea de a alege cuvintele pe care să le împerecheze, rata de succes a fost mult îmbunătățită (Perlmuter și Monty, 1977). – studiul a avut același rezultat și când s-a ținut cont de faptul că cei lăsați să aleagă ar putea selecta cuvinte care semnifică ceva pentru ei dar și ulterior, când o variantă similară a fost testată pe copii (Iyegar și Lepper, 1999)
- în cadrul unui studiu derivat din cel de mai sus o serie de copii au fost invitați să joace un joc pe computer cu exerciții matematice, jumătate dintre ei primind libertatea de a alege numele și tipul navei spațiale pe care urmau să o folosească. Pe parcurs toți copiii testați puteau alege să folosească indicii și să aleagă probleme cu grade diferite de dificultate, iar cei din prima jumătate nu numai că s-au jucat mai mult timp însă au ales probleme mai dificile, au cerut mai puține indicii și au avut rezultate mai bune.
Alina F.
Articole relevante:
Metoda Montessori validată de descoperirile științifice
8 principii Montessori validate științific (I)
8 principii Montessori validate științific (II)
