Prin prisma pregătirii profesionale am ceva experiență în ceea ce privește materialele necesare pentru activitățile artistice și mi-am dorit să le pun la dispoziția copiilor mei tot felul de variante pentru a experimenta cât de mult își doresc. Desigur, lucrurile s-au complicat puțin când mi-am găsit băiețelul urcat pe un scaun, gata să tragă o serie de dungi artistice (albastre) pe ecranul televizorului nou nouț, astfel încât, în urma experiențelor de acest gen și nu numai, am ajuns la următoarele criterii în ceea ce privește materialele alese: să îi incurajeze creativitatea, să fie potrivite pentru vârsta copilului (ușor de folosit și să nu îi afecteze siguranța) și să fie cât mai ușor de curățat :D. Acestea fiind stabilite, gama de opțiuni este în continuare extrem de largă: în orice magazin de profil puteți găsi o varietate mare de creioane, vopsele, tipuri de hârtie, pensule… și alte și alte materiale din care mai mereu e greu de ales. Și cum am fost întrebată cam care sunt opțiunile și ce a funcționat la noi, iată-le prezentate în mare (fiecare tehnică în parte are numeroase detalii suplimentare) :
Vopsea – Culori
În primă fază am preferat varianta culorilor speciale pentru pictura cu degete (finger paint) care au avantajul că nu sunt toxice (în ideea că cel mic ar putea să le „guste”) și se spală ușor – cu siguranță se va murdări pe tot corpul. Apoi am trecut treptat la alte variante, principalele tipuri de culori fiind acuarele, tempera, guașă, acrilic și ulei.
- Acuarelele sunt poate cele mai cunoscute și populare – cu toții ne amintim acuarelele Colibri, cutiuțele albe folosite în copilărie. Este o variantă este ușor de folosit – culoarea se ia de pe pastile cu ajutorul unei pensule umede și cu cât este mai multă apă cu atât culoarea va ieși mai diluată și invers. Este o tehnică a transparenței și suprapunerii culorilor, cu uscare extrem de rapidă. Copiiilor mei le-am pus la dispoziție un set de acuarele, cu o pensulă și un borcan pentru apă (recomand paharele speciale, de care amintesc la finalul articolului), singura mea precizare fiind că e bine să spele bine pensula atunci când nu își doresc să amestece culorile, eventual să o scurgă puțin pe un șervețel de hârtie.
- Tempera și guașa sunt similare la acest nivel (copil – utilizator amator). Tempera este mai des întâlnită și se găsește în variante mai ieftine. Este o vopsea care folosește ca diluant apa, este opacă (deși atunci când este combinată cu mult lichid poate ajunge transparentă) și are putere de acoperire mare (prin aplicarea unui strat de culoare peste un altul deja uscat se va acoperi complet stratul de dedesubt). Se găsește în tuburi sau diverse flacoane, fiind o pastă densă, fluidă. Se lucrează ușor cu ea și se usucă relativ repede. Culorile se pot combina pe o paletă separată, în cantitățile dorite, putându-se astfel obține o varietate largă de nuanțe. Tuburile mici se consumă repede, în special anumite culori din set, cele mai utilizate (alb, albastru, galben) așa că am preferat flacoanele de mari dimensiuni (~1000 ml), în câteva culori de bază (în special cele primare): roșu, galben, albastru, alb, negru – restul putându-se obține prin combinarea acestora . Uneori am pus culori pe o paletă, alteori am folosit flacoane din care puteau turna direct pe planșă (la Ikea au astfel de flacoane cu vopsea ce pot fi refolosite mai apoi), când erau copiii mai mici am preferat să diluez câteva picături de tempera în foarte multă apă, obținând borcănașe cu diferite culori cu ajutorul cărora ei pictau după bunul plac, fără a mai fi nevoie de flaconul suplimentar cu apă (cu o singură pensulă sau mai multe… de obicei oricum culorile sfârșesc prin a se amesteca).
- Acrilic este tot o pastă densă, fluidă ce se comportă similar cu tempera sau guașa, marea diferență fiind că, după uscare, este rezistentă la apă. Cu alte cuvinte, nu se spală, nu se îndepărtează 😀 (există totuși varianta folosirii unor solvenți chimici) – din acest motiv este potrivită copiiilor cu vârste mai mari. Se diluează tot cu apă și se usucă rapid, are putere mare de acoperire, este ușor de folosit și este de efect, mai scumpă însă decât tempera sau guașa. Se găsește în special la tuburi sau borcănașe și este o vopsea des utilizată de artiștii handmade în pictura pe lemn, bijuterii, pereți etc.
- Uleiul este întâlnit în special la picturi – tablouri și este o tehnică dificilă pentru copii (nerecomandată celor mici), în special deoarece mirosul este destul de puternic şi este indicată o încăpere bine aerisită. Implică cele mai mari costuri, fiind scumpă și necesitând materiale suplimentare specifice. Se diluează cu diverși solvenți, cel mai adesea cu terebentină și este o vopsea păstoasă, intensă, cu putere mare de acoperire și cu timp mare de uscare. Ca tehnică de lucru în general presupune revenirea după ceva timp (adesea zile sau chiar luni) și lucrul în straturi, cu ”cuțit”, în special pe pânză.
- Vopseaua pentru stică, ceramică sau textile se găsește de obicei la tub sau în sticluțe mici, mai ales în magazinele de specialitate (gen fondul plastic). Sunt diverse variante, fiecare cu specificul ei și o gamă suplimentară de accesorii sau tipuri. Probabil cea mai interesantă dintre acestea, la acest nivel,este cea textilă cu ajutorul căreia se pot picta diferite desene pe tricouri,de exemplu. Contează calitatea, idealul fiind să nu se difuzeze în materialul ales ci să rămână în contur (există și carioci care funcționează pe textil și sunt foarte utile pentru contururi). De obicei se fixează după uscare cu ajutorul fierului de călcat.
Pensule
Se găsesc în nenumărate mărimi și forme, pentru perioada de început cele mai ușor de utilizat sunt cele cu coadă mai scurtă, existând chiar modele speciale, proiectate pentru mânuțe mici 😀 . Desigur, există pensule rotunde, plate, subțiri, sintetice, din păr de porc, veveriță etc… o gamă largă din care, la acest nivel, e bine doar de reținut că la acuarele merg cel mai bine cele cu vârf rotund iar o pensulă care se subțiază la vârf îi va permite copilului un control mai bun asupra a ceea ce face și, bineînțeles, pensulele mai mari vor acoperi mai mult în timp ce cele fine ajută la detalii. Nu este necesară investiția în pensule scumpe, dar cele extrem de ieftine au tendința să se ”zburlească” necontrolat (adesea le cad și fire), iar utilizatorul nu are precizie când lucrează și este frustrant.
Alte idei, materiale:
- am folosit mereu paharele de plastic speciale pentru apă (nu se varsă ușor, sunt mai sigure)
- pentru perioada de început există cărți sau jocuri pe care se poate picta cu apă, variante extrem de sigure în ceea ce privește mobila și pereții 😀 (diferite ca principiu, de exemplu genul acesta, acesta sau acesta)
Mai multe informații puteți găsi și în a doua parte a acestui articol, aici.
Alina Fekete
