Există însă mai multe schimbări, date de noile caracteristici ale celui de-al doilea plan de dezvoltare și cum în general sunt mai cunoscute informațiile legate de orizontul 3-6 ani, iată câteva detalii despre prezentările la 6-12 ani.
Aminteam într-un articol anterior despre prezentările de materiale în metoda Montessori, afirmând că prezentările de grădiniță diferă de cele de școală.
O schimbare esențială este faptul că prezentările sunt obligatorii. Copilul este în continuare invitat, pe un ton prietenos, cu o adresare plină de respect, cadrul didactic având grijă să mențină contactul vizual cu el (un mod de a îi sugera că beneficiază de atenția totală a pedagogului) însă printre responsabilitățile elevului se află și cea de a participa la prezentări. Acest lucru face parte din implicarea școlarului ca parte activă a actului de învățare – el își asumă la rândul lui o parte din actul educației.
Spre deosebire de grădiniță, unde cuvintele şi mişcările excesive sunt evitate, prezentările de nivel primar sunt verbalizate: predomină vocea, nu mișcarea mâinilor. Pedagogul explică în permanență raționamentul din spatele informațiilor oferite și conduce copilul către soluție. E important de amintit aici de ceea ce numim ”semnințe de cunoaștere”, sau, după cum formulează atât de plastic și Alfie Kohn – profesorii ar trebui să aibă urme de dinți pe buze, de la situațiile în care se opresc, mușcându-și buzele 😀 de la a îi oferi ”pe tavă” toate elementele copilului. Prezentările din școlile Montessori nu livrează informația completă ci lasă loc curiozității elevului, sunt doar seminte de cunoaștere, fragmente ce îmbrăcă adevărul într-un dram de mister, menite să trezească imaginația și curiozitatea copilului, stârnindu-l să exploreze suplimentar subiectele.
Cel de-al doilea plan de dezvoltare este dominat de perioada sensibilă pentru imaginație și exersarea minții conștiente, iar învățarea propusă la aces nivel provoacă imaginația și stârnește curiozitatea. Copilul școlar îşi pune intrebări cu privire la originea universului, natura vieţii, oameni şi diferenţele dintre ei iar materialele Montessori pentru această grupă de vârstă au rolul de a trezi imaginaţia, de a dezvolta abstractizarea și de a genera o viziune asupra lumii si rolului omului în societate.
Prezentările și materialele Montessori pentru această grupă de vârstă au rolul de a trezi imaginaţia, deoarece cel de-al doilea plan de dezvoltare este dominat de perioada sensibilă pentru imaginație și exersarea minții conștiente, iar învățarea propusă la aces nivel provoacă imaginația și stârnește curiozitatea. Cu ajutorul imaginației copiii reconstituie întâmplări și locuri la care nu au acces fizic (timpuri trecute și viitoare, organizarea lumii la scară mai mare sau mai mică, originea pămantului, a vieţii etc.) și ajung să aprecieze și să se mire în fața totalității cunoașterii.
La acest nivel apar marile povești, o variantă de învățare inedită, care pornește de la mare la mic, prin oferirea unei imagini de ansamblu, menită să stârnească imaginația. Se pornește întotdeauna de la ideea de a oferi copilului viziunea de ansamblu asupra întregului şi de a dezvolta de la aceasta, spre studiul detaliior. Marile povești sunt numite astfel deoarece răsund unor mari întrebări de natură filosofică ce domină curiozitatea copiilor la această vârstă: ei îşi pun întrebări cu privire la apariția lumii, a vieții și rolul lor ca indivizi diferiți. Vor să știe de ce și cum se întâmplă lucrurile și sunt fascinați de tot ce este misterios, grandios, ieșit din comun, impresionant. Maria Montessori a descoperit că cea mai potrivită manieră de a le răspunde este prin prezentarea unor povești care prezintă marile subiecte ale lumii în care trăim (crearea universului, apariția vieții, dezvoltarea alfabetului etc.) istorisite cu inflexiuni aparte ale vocii și cuvinte atent alese pentru a îmbrăca adevărul într-un dram de mister, susținute cu reprezentări grafice (planșe simbolistice, cronologii, diagrame). Alăturate, ele formează o imagine de ansamblu a lumii în care trăim, acel ”mare” de care aminteam, un întreg schematizat însă, intențional lăsat cu goluri care să stârnească elevul spre a cerceta în detaliu (către ”mic”), prin experimente, învățând prin efort și implicare proprie, urmându-și propriul interes.
Echipa Monterra
