Deși pedagogia Montessori există de mai bine de o sută de ani, este încă o metodă de educație care stârnește controverse. Ce este adevărat și ce nu despre educația Montessori?
Abordăm în acest articol mituri și adevăruri despre educația Montessori bazându-ne pe experiența noastră de peste 14 ani ca Grădiniță și Școală privată Montessori, în speranța că vom aduce lumină asupra beneficiilor Metodei Montessori. Vorbim despre educația Montessori autentică, așa cum se întâmplă ea în clasele Monterra. Vorbim despre dezvoltarea copiilor așa cum se întâmplă sub ochii noștri, sub ghidarea educatorilor și profesorilor Monterra special pregătiți.
La începutul anilor 1900, dr. Maria Montessori, pedagog și medic, și-a început munca ce urma să dureze o viață, lucrând cu copiii cu dificultăți mintale. În 1907, dr. Montessori a început să folosească materialele didactice rezultate și în lucrul cu copii dezvoltați normal, într-o casă din Roma, numită „La casa dei bambini„. Ea a descoperit ceea ce a numit „Secretul copilăriei”: copiilor le place să se implice în activități auto-dirijate, cu scop. Când li se oferă un mediu pregătit, sarcini, potențiale proiecte semnificative și timpul neîntrerupt necesar pentru a face acele sarcini și proiecte în propriul ritm, copiii aleg să se angajeze în activități de învățare, în mod foarte personal și implicat.
În ultimii o sută de ani, studiile din întreaga lume au dovedit că, atunci când este implementată corect, filosofia Montessori funcționează pentru copiii de toate categoriile socio-economice și la toate nivelurile de abilități. Într-o clasă Montessori pregătită corespunzător, cercetările arată că elevii învață mai repede și mai ușor decât în școlile tradiționale.
Și atunci … care sunt miturile și falsele concepții despre educația Montessori?
MITUL #1 În clasele Montessori copiii aleargă și fac ce vor ei
Dacă ați intrat vreodată într-o clasă Montessori ați observat probabil faptul că cei mici sunt implicați în activități individuale și că, în general, fiecare face ceva diferit. Copiii au la dispoziție o perioadă neîntreruptă de lucru de trei ore, timp în care își aleg activitățile singuri, aleg ordinea în care se implică în aceste activități și lucrează susținut, de cele mai multe ori individual, dar și în perechi și grupuri mici.
Copiii nu aleargă prin clasă. Fiecare dintre ei este implicat în muncă auto-selectată, menită să dezvolte concentrarea și să sprijine învățarea independentă. Rolul educatorului este secundar dar esențial: acesta observă mediul de lucru, direcționează și ghidează cu blândețe activitatea copilului, plecând de la observarea atentă a nevoilor și abilităților lui. Tot educatorul urmărește respectarea regulilor comunității care au un rol determinant pentru împlinirea sănătoasă a nevoilor emoționale și academice ale copilului.
A alege ceea ce faci nu este același lucru cu a face tot ce vrei. O anecdotă bine-cunoscută despre elevii Montessori care fac ceea ce le place, provine din cartea lui E.M. Standing, „Maria Montessori: Her Life and Work„: „Un vizitator destul de sceptic la o clasă Montessori a chestionat-o pe o fetiță de șapte ani: „Este adevărat că în această școală ai voie să faci orice vrei?” „Nu știu despre asta”, a răspuns micuța cu precauție, „dar știu că ne place ceea ce facem.”
MITUL #2 Școlile Montessori nu pun accent pe educația academică
La o simplă privire într-o clasă Montessori poate părea, pentru cineva care nu este familiarizat cu metodologia, că cei mici nu se concentrează pe învățarea academică, ci se plimbă prin clasă, folosesc multe materiale cu care se joacă, citesc, scriu sau colorează. Nu se vede o tablă plină cu litere sau cifre în fața clasei, nici profesorul care le spune elevilor săi ce să scrie pe caiete, tuturor în același timp.
Educația Montessori pune un accent puternic pe învățarea academică. Limbajul (citirea, scrisul), matematica, științele sunt explorate zilnic într-un mod captivant și semnificativ pentru copii, folosind instrumente și materiale practice, din viața reală. Curriculumul național este valabil și pentru școlile Montessori autorizate, în paralel cu curriculumul Montessori.
De fapt, abordarea Montessori este chiar asociată cu performanța academică, judecând după studiile științifice recente sau făcute în ultimii 100 de ani. Acestea demonstrează că tinerii educați în metoda Montessori rămân cu o dragoste față de matematică pentru toată viața, că învață să consulte materiale de cercetare pentru proiecte la vârste foarte fragede, că înțeleg concepte din biologie, noțiuni de geografie pentru că le-au văzut și studiat cu ochii lor. În realitate, școala Montessori oferă copiilor modalități diferite de a-și exprima personalitățile unice, în timp ce folosesc materialele de învățare pentru limbaj, matematică, geografie, artă, muzică, mișcare. Școala Montessori ajută fiecare copil să-și dezvolte individualitatea într-un mod care îi amplifică inteligența înnăscută.
Mitul #3 Montessori este împotriva imaginației
În aceeași măsură în care unele persoane văd educația Montessori ca nefocusată pe zona academică, altele consideră, dimpotrivă, că educația Montessori este prea serioasă, prea structurată, că nu lasă loc imaginației. Încă de la grădiniță, copiii nu se joacă, ei lucrează. Copiilor nu li se spune ce să facă la școală, ei își aleg singuri munca, activitățile zilnice. Pentru cineva nefamiliarizat cu filosofia Montessori aceste lucruri pot părea o responsabilitate prea mare pentru un copil. Cu toate acestea, munca celor mici este foarte satisfăcătoare la nivel personal și ei nu fac nicio distincție între muncă și joacă. Dacă ne gândim bine, chiar și pentru un adult, idealul este să ne placă ceea ce facem.
Fiecare clasă Montessori este mobilată cu rafturi joase, pline de materiale. Profesorul (ghidul) le arată copiilor cum să folosească materialele, ținând prezentări individuale sau în grupuri mici. Celor mici li se arată un mod specific de a folosi materialele, cel pentru care au fost proiectate, dar li se permite și să le exploreze, folosindu-le într-o varietate de moduri, singurele limitări fiind ca materialele să nu fie deteriorate și ca la final să fie puse la locul lor exact la fel, pentru a le folosi și alți copii.
Cu alte cuvinte, deși elevii au libertatea de a alege dintr-o mare varietate de activități și de a descoperi singuri posibilitățile, profesorul oferă prezentări pentru a ilustra scopul specific al fiecărui material. Nu sunt permise, de exemplu, luptele cu materialele pe post de săbii sau alte utilizări similare. Maria Montessori a descoperit că cei mici preferă activitățile care oferă experiențe practice, care să le îndeplinească nevoile interioare.
Creativitatea și imaginația sunt chiar bine exersate într-o clasă Montessori, deoarece copiilor li se oferă posibilitatea de a se conecta la o gamă uriașă de cunoștințe și fapte din viața reală. Ei construiesc, proiectează și creează. Poate că nu este o scenă fantastică cu creaturi mitice, dar este imaginația la lucru. Foarte concret. Sălile de clasă Montessori permit exprimarea de sine, în siguranță, prin artă, muzică, mișcare și manipularea materialelor. Iar acestea sunt unele dintre cele mai creative și satisfăcătoare medii pentru ca un copil să învețe să experimenteze.
Echipa Monterra
