Mersul pe elipsă

Aici cresc Montessori

Știm deja cât de importantă este mișcarea pentru o dezvoltare echilibrată a copilului. În Pedagogia Montessori, acțiunile sunt legături între minte și corp. Copilul exloreaza atât cu mintea, cât și cu corpul, în special cu mâinile. Aceste conexiuni duc la momente de profundă concentrare în care mintea, corpul și sufletul ajung în același punct și creează armonie interioară.
În cadrul ariei de Viață Practică, unde copiii au ocazia să exploreze mișcarea cu scop în Grijă față de sine și în Îngrijirea mediului, Maria Montessori introduce Mersul pe linie și Jocul Liniștii.

Montessori a observat plăcerea copiilor de a merge în mod spontan pe borduri, bușteni sau pe spații înguste. Aceste activități provin din nevoia interioară a copilului de a-și coordona corpul și a-și perfecționa echilibrul. Postura armonioasă este obținută atunci când copilul devine conștient de corpul lui și îl poate controla, inhibându-și mișcările involuntare.

“Mersul pe linie” dintr-o clasă Montessori dă posibilitatea copiilor să facă acest exercițiu ori de câte ori își doresc. De obicei, linia, nici prea lată, nici prea îngustă, este trasată în formă de elipsă și este parte din Mediul Pregătit.

Folosindu-și inteligența și voința, copilul reușește să meargă pe linie. Atunci când mersul normal pe elipsă nu mai este o provocare, interesul copilul poate să fie stârnit din nou cu alte variante de mers care îi vor rafina și mai mult motricitatea  (mersul călcâi-vârf; mersul cu un obiect în mână; mersul cu două obiete în mână; mersul cu un săculeț din nisip pe cap). O altă variațiune este și mersul pe elipsă în ritmul muzicii.

Mersul pe elipsă este o activitate care poate să fie individuală sau de grup. Atunci când este făcută în grup, ea are multe implicații sociale. Fiecare va deveni conștient de propria persoană dar și de ceilalati, în același timp.

Copilul se va strădui să-și perfecționeze mișcarea atât pentru sine, cât și pentru a se sincroniza cu cel din față lui. Fiecare va încerca să mențină o anumită distanță raportându-se la cel din față. Ei își vor adapta ritmul unii celorlalți, așa cum în orice societate este nevoie să ne adaptăm și să ținem seama de cei din jur.

Anca Făgăraș

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn