Fiind realizate din glaspapir (și nu doar imprimate pe hârtie), ele oferă o experiență tactilă, invitând copilul să le traseze forma. Întreaga activitate implică lucrul cu mâinile, conform credinței Mariei Montessori că cel mai bine se acumulează informații prin manipularea obiectelor și mișcarea este parte din procesul de învățare (când aceasta este conectată cu activitatea mentală întreg corpul devine un instrument în învățare). În plus, este o experiență multisenzorială: copilul vede litera și îi urmărește conturul cu degetele în timp ce aude sunetul ei, pronunțat de educatoare (astfel sunt folosite trei din cele cinci simțuri: vizual, tactil și auditiv).
În abordarea Montessori pregătirea musculaturii în vederea scrisului este separată de învățarea alfabetului, considerându-se că este foarte dificil pentru un copil să dobândească ambele abilități în paralel. Din acest motiv multe dintre activitățile din ariile curriculare viață practică și senzorial dezvoltă motricitatea fină, exersează indirect ținerea în mână a instrumentul de scris și întărirea muşchii mâinii și ulterior materiale ca literele din glaspapir îi permit copilului să înțeleagă alfabetul înainte de a ține creionul – cu ajutorul lor ei vor face legătura între sunet și forma trasată (literă), înțelegând că pot ”vizualiza” grafic sunetele.
Cu ajutorul acestui material se introduc ”sunetele” literelor. Educatoarea le numește fonetic, urmând ca numele fiecărei litere să fie învățat mai târziu – ea va spune ”mmmm” și nu ”em” pentru litera ”m”, exemplificând chiar cu o serie de cuvinte, cum ar fi ”mama” iar copilul va face astfel asocierea completă cuvânt – sunet – semn grafic. Sistemul Montessori rămâne și aici fidel principiului său conform căruia este mai ușor pentru un copil să învețe lucrurile pe rând, natural, astfel încât, pentru a evita dificultățile generate de acumularea unor noțiuni suplimentare și de aceea fiecare literă este denumită întâi fonetic, numele fiindu-i asociat mai târziu.
Prezentarea tactilă permite educatoarei să îi indice copilului direcția de trasare, similară celei de scriere. El va învăța astfel direcția corectă de scriere iar informația va fi păstrată în memoria musculară pentru momentul în care va începe să scrie. Deși există mai multe variante, literele folosite sunt în special cursive, deoarece copilul are o preferință naturală spre liniile curbe și îi va fi mai ușor să urmărească literele (scrisul cu litere de tipar este în realitate mai dificil pentru cei mici) dar și pentru că atunci când va face trecerea spre scriere și va încerca să ”adune” literele în cuvinte, unirea se va face firesc, prin simpla continuare a liniilor curbe de la o literă la alta, păstrând fluiditatea mișcării.
Materialul ilustrează frumusețea învățării scrisului în metoda Montessori. Întâi se pregătește musculatura, se dezvoltă motricitatea fină și crește puterea de concentrare prin activități care răspund dorinței interioare a copilului și îi fac plăcere, trecându-se apoi la materiale care fac asocierea sunet – literă scrisă și-l susțin pe cel mic în dorința de ”traduce” ceea ce aude în cuvinte scrise, ajungându-se în cele din urmă la miraculoasa ”explozie a scrisului”. Copilul va scrie spontan, ca urmare a unui proces care se produce în interiorul său (descifrează conceptul de scriere și capătă abilitățile fizice necesare) și a unei conexiuni unice (cele două elemente se unesc și copilul realizează că poate/ știe să scrie), care îi va da bucuria descoperirii și încrederea în sine a lucrului făcut cu forțele proprii.
Alina F.
