La nivelul celui de-al doilea plan de dezvoltare copiii sunt responsabili de propriul proces de învățare și de motivația lor interioară. Dacă la grădiniță vorbim de mintea absorbantă, ca un burete, ce integreaza mediul si cunoștințele într-o manieră subconștientă, la școală învățarea este conștientă/rațională și presupune un angajament din partea copilului. Unul dintre instrumentele importante de gestiune și evaluare a învățării la acest nivel este jurnalul individual.
Fiecare elev are un jurnal propriu în care scrie data, materialele cu care a lucrat și prezentările la care a participat. Jurnalul este însă mai mult decât o înregistrare de date, este un instrument de lucru al cărui scop este de a promova și susține învățarea. Completarea jurnalului în fiecare zi este una dintre sarcinile elevului și reprezintă un exercițiu în sine, prin respectarea unei rutine zilnice, exersarea și îmbunătățirea scrisului (din ce în ce mai corect, până la propoziții întregi) și învățarea ceasului și a calendarului (pentru a putea nota data și ora).
Desigur, este nevoie de timp. La fel ca în cazul oricărui material Montessori, este necesar să li se prezinte copiilor jurnalul și cum să îl folosească, acordând apoi timp pentru a își putea însuși noua responsabilitate. Copilul are nevoie de susținere și ghidare pentru a asimila toate elementele jurnalului, în propriul ritm. Interiorizarea este un proces de durată.
Jurnalul este analizat periodic în cadrul întâlnirilor pedagog-elev (stabilite săptămânal sau la două săptămâni), în care se discută și lucrările realizate (fiecare copil are propriul lui spațiu în care își organizează munca, pe domenii, având dosare cu lucrări în progres sau terminate). Una dintre cele mai importante sarcini ale pedagogului Montessori este de a monitoriza atent progresele făcute de școlar, rolul său fiind acela de a îl ghida în funcție de acestea. Cu ajutorul jurnalului și al acestor întâlniri copilul devine co-evaluator al propriei activități, implicat direct în propriul proces de învățare, alături de adult. Împreună analizează la ce nivel se află pentru fiecare arie curriculară și stabilesc care sunt pașii următori (de exemplu, pot alcătui o listă cu materialele pe care copilul să le exerseze în perioada următoare).
Acest reper vizual ajută copilul să observe care este volumul de muncă din ultimul timp și astfel își poate evalua productivitatea. Posibilitatea de a își analiza progresele și implicarea directă în realizarea lor are efect direct asupra tipului de convingeri despre propria persoană și cele mai importante însușiri (”mindset”). Mentalitatea rigidă (”fixed mindset”) reprezintă convingerea că însușirile fundamentale (inteligența, de exemplu) sunt aproape în întregime înnăscute, fixe (te naști inteligent sau nu), astfel încât eșecul este perceput ca o ilustrare a propriilor abilități limitate. Mentalitatea flexibilă, bazată pe creștere (”growth mindset”) reprezintă convingerea că efortul propriu, perfecționarea continuă, poate duce la dezvoltarea calităților și genera succesul dorit. Acest din urmă tip de mentalitate este esențial în educație. Jurnalul și discuțiile pe marginea lui îi oferă elevului prosibilitatea să exerseze și să descopere singur acțiunile și deciziile care îi pot influența în mod pozitiv evoluția, ajutându-l să atingă scopul popus. El realizează astfel că este în puterea sa să schimbe lucrurile, este motivat și își dezvoltă un mod de gândire flexibil.
Alina Fekete
