Plecând de la ideea că pentru a înțelege copilul nu este nevoie de teste ci doar să îl observi cu atenție, iar cunoașterea autentică nu se poate realiza decât în libertate, Maria Montessori considera esențială libertatea de mișcare – aceasta devenind un element de bază în abordarea Montessori. Importanța hainelor în ceea ce privește mișcarea este subestimată și îmbrăcarea copilului pare să se concentreze exclusiv asupra problemei temperaturii și curățeniei. Luând însă în considerare cât de călduroase sunt veşmintele alese n-ar trebui să uităm şi de cât de mult susţin sau nu nevoia de mişcare – care este îmbrăcămintea potrivită pentru copii din acest punct de vedere.
Muşchii sunt “folosiţi” încă de dinainte de naştere – aflat în uter copilul îşi poate mişca independent diferite părţi ale corpului – şi din acest motiv înfăşarea strâns a nou născuţilor este un regres faţă de libertatea avută anterior. La încercarea sa de a lupta cu aceste restricţii primeşte rareori răspunsul corect. Fie i se dă o suzetă (care îi distrage atenţia), fie este luat în braţe şi, într-adevăr, mişcat însă ce va reţine din această secvenţă de acţiuni este că are nevoie de intermediar pentru a se putea mişca. Din păcate astfel nevoia sa intensă de activitate nu este satisfăcută şi conexiunea minte-corp este întreruptă: gândul (dorinţa) nu este continuat de mişcare. Atunci când mișcarea este corelată cu activitatea mentală și reprezintă un răspuns la nevoia interioară, întreg corpul devine un instrument în învățare.
Copilul își întinde braţele plin de entuziasm, încearcă o serie de mişcări neobişnuite (îşi duce picioruşele la gură, de exemplu), se târăște, merge în patru labe… şi are nevoie de haine care să îi permită aceste lucruri. Aceasta mai ales deoarece el percepe orice limitare a mişcărilor sale, chiar dacă este din exterior, ca pe o limită proprie, asimilând-o ca informaţie despre propria abilitate motrică. Astfel impulsul său interior de a exersa mişcările şi de a descoperi lumea explorând este descurajat.
Ce fel de haine sunt recomandate?
– care să nu îi incomodeze mişcările şi să nu acopere întreg corpul (sunt părţi ale corpului pe care copiii au nevoie să le vadă, ca puncte de reper)
– texturi fine, uşoare, flexibile (mai degrabă bumbac decât denim, care este rigid)
– mărimea potrivită: suficient de stâmte (pentru a nu face cute care să devină inconfortabile atunci când stă întins sau să atârne, incomodându-l), fără însă a îi limita mişcările
– materiale naturale, confortabile, care lasa pielea să respire
– uşor de pus sau scos, pentru a nu stresa inutil copilul și pentru a îi susţine nevoia de independenţă atunci când încearcă să se îmbrace singur (fără sisteme de închidere complicate)
– adaptate vârstei şi necesităţilor copilului, astfel încât să susţină nivelul de mişcare pe care acesta l-a atins
Un copil activ ale cărui mişcări sunt încetinite de o pereche de pantaloni care îi sunt largi şi mai mereu trebuie să se întrerupă din ce face pentru a îi ridica… o fetiţă al cărei mers în patru labe este împiedicat de volanele unei rochiţe pretenţioase… sunt doar câteva situaţii în care libertatea de mişcare este restricţionată iar acest lucru are consecinţe directe asupra dezvoltării psihologice, după cum am povestit într-un articol anterior (Libertatea de mișcare și dezvoltarea psihologică).
Alina F.
