Acastă caracteristică implică organizarea cunoștințelor în diverse categorii, pe baza unor criterii simple ce presupun capacitatea de a observa ce se aseamănă, ce este diferit si în ce mod o noțiune face trimitere/ se leagă de o alta. Copiii fac conexiuni în premanență – dacă ne referim doar la comunicare observăm că ei descoperă legătura dintre sunete și cuvinte (pe care le formează), dar și dintre cuvinte și ceea ce definesc acestea (locuri, oameni, obiecte), organizând astfel lumea prin limbaj, făcând legături între ceea ce văd, aud și rostesc.
Conexiunile sunt peste tot (orientarea în spațiu, de exemplu, sau înțelegerea numerelor), însă abilitatea de a a face trecerea din concret în abstract, de a face legătura între simboluri și ceea ce reprezintă acestea este un pas esențial în dezvoltarea umană, implicând funcțiile executive ale creierului. A face conexiuni înseamnă a folosi memoria de lucru (pentru a reține două reguli în același timp), a folosi controlul inhibitor (blocând un răspuns automat), flexibilitate cognitivă (puterea de a vizualiza o situatie din mai multe unghiuri) și reflectie (analiza și comparația) iar ajungând la conexiuni neobișnuite înseamnă a gândi creativ. Un element esențial pentru societatea din ziua de azi, într-o perioadă în care informația este mai importantă ca oricând, fiind însă și… ”prea multă” :D, motiv pentru care contează nu doar ”cât de mult știm” ci și ce și cum știm.
Ellen Galinsky consideră că în viitor capacitatea de a gândi și de a acționa creativ va face diferența și din acest motiv abilitatea de a face conexiuni este extrem de importanta, de aceea propune o serie de soluții pentru a îi ajuta pe cei mici să exerseze această abilitate (ele se regăsesc și în activitățile implementate zilnic la Monterra):
1. Încurajarea exersării conexiunilor cu ajutorul unei pasiuni personale
Sunt nenumărate situațiile în care cei mici pot descoperi noi conexiuni, într-un mod amuzant, ca partea a unui subiect de care sunt interesați sau a unui joc. Citind și discutând despre ceea ce îi interesează, acumulând informații, experimentând jocuri, ei descoperă lucruri noi și inevitabil vor face conexiuni.
2. Rolul adultului: ghid și nu șef
Oferindu-le cât mai multe ocazii pentru a explora mediul înconjurător, fără însă a le spune explicit ce să facă, îi încurajăm pe copiii să experimenteze și să descopere, făcându-și propriile conexiuni. Prin prezența adultului nivelul învățării este adesea ridicat, deoarece el poate acționa ca un ghid, atrăgând atenția asupra unor aspecte interesante sau ridicând probleme prin propriile întrebări (Unde crezi că întră piesa aceasta? Crezi că e prea lungă, poți găsi una mai scurtă?)
3. Promovarea unor jocuri care să implice realizarea de conexiuni
În funcție de vârstă, există activități potrivite pentru fiecare copil. Iată câteva exemple:
a. Jocuri de sortare (pe culori, forme, tipuri de obiecte etc.)
b. Jocuri cu imagini (cartonașe, de exemplu – copilul este rugat să selecteze două imagini care au legătură și să explice conexiunea găsită, fie că e vorba de o pisică și un pantof de culoare neagră sau de doi câini… șamd)
4. Analiza diferitelor posibilități
Prin simpla numire a câtorva dintre variantele posibile în timpul unora dintre jocurile amintite mai sus (”putem sorta aceste obiecte după formă, culoare sau dimensiune”, de exemplu), i se atrage atenția copilului asupra faptului că există numeroase tipuri de conexiuni și o gamă largă de legături de observat.
5. Observarea unei situații din mai multe pucte de vedere
Cel mai bun exemplu este celebra imagine cu doamna bătrână/doamna tânără – o ”iluzie” care îți permite să vezi când unul dintre personaje, când celălalt (niciodată amândouă în același timp).
Alina F.
–––––––––
Sursă: “Mind în the making: the seven essential life skills every child needs” – Ellen Galinsky
