Plecând de la ideea că lumea în care trăim este în continuă schimbare și ”inundată” de informații, Ellen Galinsky subliniază în cartea sa, “Mind în the making: the seven essential life skills every child needs”, faptul că gândirea critică (una dintre cele șapte abilități fundamentale pe care le prezintă) reprezintă modalitatea de a găsi cunoștințele valabile (adevărate și sigure) pe care să ne putem baza în alegerile pe care le facem. Capacitatea unui pilot de a găsi cele mai bune soluții atunci când avionul traversează turbulențe, modul în care un lider politic va alege direcția potrivită pentru țară într-o perioadă de recesiune economică, abilitatea unui doctor de a decide tratamentul de urmat într-o problemă medicală… toate aceste situații implică gândire critică.
Ellen Galinsky se întreabă cum îi putem ajuta pe cei mici să știe când să aibă încredere în propriile experiențe, când să caute informații suplimentare (și să testeze și alte variante), să aleagă în cine să aibă încredere și pe spusele cui să se bazeze… decizii simple, cotidiene, care răspund la întrebări ca ”ar trebui să cred acest lucru sau nu?” și ”oare aceasta este cea mai bună soluție?”…. și propune o serie de activități prin care putem exersa și îmbunătăți această abilitate:
1. Încurajarea curiozității
Copiii au o dorință nativă de a înțelege, de a descoperi organizarea lucrurilor din jurul lor, iar această curiozitate poate fi încurajată sau blocată prin acțiunile noastre. O modalitate de a susține această dorință firească de a afla de ce lucrurile ”se întâmplă” într-un anumit mod este de a nu interveni atunci când au o problemă (atunci când acest lucru este posibil), de a le da șansa de a găsi răspunsul singuri. De asemenea, se pot aduga informații -cheie: oferite la momentul potrivit acestea vor produce exact declicul dorit. De exemplu: ”Privește, dacă umplem sticla aceasta cu pietricele, ea nu va pluti, însă dacă o lăsăm goală plutește. Pare că obiectele grele nu plutesc în timp ce cele ușoare plutesc – hai să vedem dacă se întâmplă mereu așa.”
2. Exemplul personal
Încurajându-i pe cei mici să pună întrebări și răspunzăndu-le cu informații corecte, exacte, având mereu în vedere nivelul lor de înțelegere, este o modalitate foarte bună de a le exersa gândirea critică. Aceasta va însemna că uneori este nevoie să căutăm chiar noi înșiși informațiile corecte sau, uneori să recunoaștem când am greșit sau că nu avem un răspuns – adulții reprezintă un exemplu de comportament pentru cei mici și ei vor lua ca model ceea ce facem și modul în care abordăm diferitele situații.
3. Identificarea ”experților”
Copiii învață să apeleze la alții pentru răspunsuri la problemele cărora nu le găsesc soluții. Ajutându-i să decidă cine este mai în măsură să le ofere informațiile corecte în fiecare situație în parte (părintele, prietenul cel mai bun, o enciclopedie…) le arătăm astfel cum să aleagă din multitudinea de ”voci” pe cea în care să aibă încredere.
4. Evaluarea informațiilor primite
Legat de punctul anterior, putând face diferența între ”experții” pe care îi întâlnesc, cei mici descoperă că unele persoane sunt mai bine documentate și mai în măsură să răspundă unui anumit tip de întrebări și că alteori unele răspunsuri pot fi voit mincinoase. Îi putem ajuta să facă diferența între zvon și realitate, între reclamă tv și ceea ce se oferă concret, încurajându-i să cerceteze, să evalueze și să verifice informațiile primite, trăgând propriile concluzii.
5. Rezolvarea problemelor pas cu pas
Întâlnit în special în cărțile de parenting, ”procesul” de rezolvare a unei probleme se bazează în realitate pe exersarea funcțiilor executive ale creierului și implicit a gândirii critice:
- Identifică problema – unde mă aflu acum? unde îmi doresc să fiu? care sunt pașii posibili pentru a ajunge de unde sunt acolo unde îmi doresc să fiu?
- Stabilește ținta – pentru a putea construi drumul este important să stabilesc întăi unde trebuie ajuns, care este ținta finală
- Găsește soluții alternative – implică flexibilitate și folosirea imaginației (care se bazează pe expeiențele noastre anterioare, oferindu-ne posibilitatea de a face proiecții în viitor și de a emite judecăți morale) pentru a bloca tendința naturală de a face același lucru ca de obicei, de a alege soluția ce vine din reflex
- Analizează fiecare soluție alternativă – privind situația din mai multe perspective și cercetând fiecare soluție în parte, se poate vedea care din ele ar putea funcționa
- Alege o soluție pe care de pus în aplicare – varianta care va fi încercată în cele din urmă
- Evaluează rezultatul și în cazul în care nu a funcționat încearcă o altă variantă – după o vreme, analizează rezultatul obținut: dacă acesta nu este mulțumitor alege o nouă soluție sau regândește întreg planul
Alina F.
–––––––––
Sursă: “Mind în the making: the seven essential life skills every child needs” – Ellen Galinsky
