Ea propune și câteva activități și exerciții pentru a îi ajuta pe cei mici să exerseze această abilitate:
1. Gestionarea propriului stres
Starea noastră îi influențează pe cei din jur, în special pe cei mici, care ”știu” când avem o zi proastă, fiind parcă înzestrați cu un al șaptelea simț care le permite să ne detecteze nivelul de stres. Soluția nu este de a încerca să îndepărtăm stresul (lucru imposibil de altfel) ci de a reactiona pozitiv la stres. Mai precis, de a le transmite copiilor că nu are legătură cu ei și a le descrie ce se întâmplă, explicându-le și soluția pe care ați găsit-o (”m-a supărat ce mi-a spus o prietenă azi și mă gândesc cum să îi răspund” sau ”am un proiect greu la serviciu însă de obicei mă ajută să fac puțin sport așa că mă duc să alerg”). Este important să le spunem și continuarea, cum am rezolvat problema, deoarece ei învață din exemplul dat de noi și de cele mai multe ori aud partea negativă a vieții noastre (”sunt nervos, am avut o zi proasta”) și mai puțin despre finalul fericit.
2. Expunerea la stres
Părinții care sunt mult prea protectivi sfârșesc prin a face mai mult rău decât bine. Fără a implica situații extreme (gen aruncarea copilului în lac atunci când nu știe să înoate :D), a le permite expunerea la stres (stresul pozitiv) înseamnă a îi lăsa să descopere propriile soluții, le oferi posibilitatea de a învăța cum să gestioneze astfel de momente.
3. Încurajarea unei pasiuni personale
Fie că este vorba de un proiect anume sau de cursuri legate de un subiect care îi interesează, pasiunea poate fi un instrument util în depășirea fricii. Atunci când o activitate este rezultatul direct al unei nevoi interioare, toate simțurile copilului sunt focalizate în special pe acea zonă de interes, concentrarea este intensă și stresul este mai ușor depășit, copilul putând realiza lucruri pe care altfel s-ar fi temut să le încerce.
4. Temperamentul copilului
Rolul părinților are și o componentă de ”detectiv” :D, iar prin observarea copilului se poate afla ce tip de temperament are, astfel încât să îi putem ajuta în fața unor situații noi, găsind abordarea potrivită. Mai precis, temperamentul copilului are două componente majore, de care este esențial să ținem cont atunci cînd îl încurajăm să încerce lucruri noi:
Cum reacționează cel mic în fața unor situații noi (ce anume îi provoacă o reacție, cât timp durează până când reacționează și cât de intensă e reacția…)
Cum își controlează reacția (cât timp durează până când reușesc să controleze noua situație, se calmează etc.)
Alina F.
–––––––––
Sursă: “Mind în the making: the seven essential life skills every child needs” – Ellen Galinsky
