Ce sunt de fapt alternativele educationale si cum se situeaza ele fata de invatamantul traditional?
Diferenta fundamentala intre alternative si traditional vine din atitudinea pe care o au fata de copil si rolul activ sau pasiv pe care il aloca copilului in procesul de invatare.
Alternativele, si implicit sistemul Montessori, abordează copilul în totalitatea sa si vad copilul ca pe o persoana care invata in mod natural si e interesata de progresul sau, pe cand viziunea sistemului traditional este cea promovată de Locke care vede copilul ca pe o tabla goala, ca pe un vas ce asteapta sa fie umplut de profesor prin cunostintele sale.
Ca de obicei in viata, filosofia are niste consecinte extrem de pragmatice si in cazul de fata produce cele 2 animale extrem de diferite pe numele lor alternative si traditional.
Personal, cred ca denumirea de alternative este una nefericita, reflectand o doza implicita de desconsiderare. Avand in vedere descoperirile stiintifice moderne, in fapt viziunea alternativa este cea validata stiintific, pe cand viziunea traditionala a ramas doar un mecanism istoric de constructie a invatamentului de masa.
Esecul sistemului traditional, in varianta sa rigida si clasica, pare sa reiasa din studiile care arata ca incepand cu primii ani de scoala motivatia copiilor de a invata in scoala descreste in mod constant, in ciuda faptului ca sugarii si prescolarii au o pornire intense spre a invata, iar scolarii isi mentin dorinta de a invata in afara scolii. Si oare de ce? Cam cum arata in fapt o organizare a scolii traditionala:
- clase pe un singur nivel de vârstă
- ore şi locuri fragmentate din 50 în 50 de min la sunetul de clopoţel
- profesorul e cel care cronometrează lecţia şi o ghidează, şi nu copilul
- copilul nu isi poate urmări propriile interese şi activitati si dacă se întâmplă să îl intereseze cele 50 de minute de matematica, va trebui sa se oprească din studiu în urmatoarea ora pentru a se interesa de limba romana spre exemplu
Aceste lucruri sunt atat de familiare si naturale, incat poate parea lipsit de sens a te intreba de ce se face asa si daca acesta este cel mai bun mod de a face lucrurile.
Dar iata ca au fost oameni care si-au pus aceste intrebari si ei sunt cei care au dat nastere curentului numit constructivism, care, asa cum ii zice si numele, vede copilul ca pe un constructor al cunostintelor si nu ca pe un vas gol. Intre promotorii acestui curent se număra Dewey, Piaget, Bruner, şi bineînţeles Maria Montessori. Acest curent constituie fundamentul teoretic al alternativelor.
Modul in care fiecare alternativa aplica aceasta filosofie in viata reala este extrem de diferit, acest fapt in sine parand sa sugereze bogatia si multitudinea de posibilitati pe care abordarea constructivista le ofera.
Despre cum face asta Montessori, puteti afla articolele pe aceasta tema aflate pe website-ul nostru. Puteti incepe de exemplu cu acesta.
Care e totusi diferenta fundamentala intre Montessori si traditional? In opinia mea personala, daca ar fi sa aleg un singur lucru, acesta s-ar numi motivatia intrinseca. Adica copilul invata pentru ca vrea asta si nu pentru ca ii spune cineva ca trebuie. Nu pentru nota, nu pentru a face bine la test, nu pentru a sti sa rezolve temele, ci pentru ca il intereseaza ceea ce invata. Poate vi se va parea de domeniul fantasticului, dar copiii din Montessori vin la scoala cu placere si bucurie in fiecare zi.
V-ar placea sa se intample asta si cu copilul dvs.?
Ramona Oros, Consilier școlar, Psiholog și Psihoterapeut, Profesor Montessori 6-12 ani- diplomă AMS
–––––––––
Sursă: Lillard, Angeline Stoll (2008).Montessori: the science behind the genius, Oxford University Press
