„Am cea mai fabuloasa meserie din lume: povestesc despre Univers si despre tot ce se afla in interiorul lui.”
Invitatia de a explora Universul este strans legata de libertatea garantata copilului in mediul Montessori. Aceasta libertate e nevoie sa fie controlata de responsabilitate. Libertatea fara responsabilitate duce la haos si la nevoia de impunere a unor limite.
Libertate, responsabilitate si instrumente de autoconstructie in scoala
Cata libertate putem oferi, cand e nevoie sa punem limite, care sunt limitele sanatoase… sunt intrebari si actiuni de mare responsabilitate a liderului Montessori. De mare ajutor in a gasi raspunsuri ne sunt instrumentele propuse de metoda: jurnalul copilului, intalnirile individuale, avand mereu in vedere si asteptarile academice de masa.
Jurnalul
Jurnalul copilului este o marturie scrisă a modului în care copilul își petrece ziua. Ca și în cazul tuturor materialelor din mediul scolii primare, copilul primeste o lecție despre modul de utilizare a acestui instrument. Jurnalul este un loc pentru a planifica munca sau pentru a scrie observatii despre un anumit subiect, o monitorizare responsabilă a lecțiilor și activitatilor libere la care copilul participă zilnic.
Copiii nu isi asuma aceasta sarcina în mod spontan, într-o manieră perfectă. Insusirea acestui instrument poate fi echivalată cu prima lecție importantă pe care o acordăm copilului în primele zile de scoala. La fel cum începe formarea Universului în haos, dar se termină într-o frumoasă armonie, așa cum soarele zâmbește pe pământului in fiecare zi, jurnalele copilului parcurg o cale similară.
Copiii din primul an sau cei care sunt noi în mediul Montessori au nevoie de îndrumare continuă pentru a se obisnui cu acest ritual.
În mod ideal, copilul responsabil va folosi acest instrument pentru a face o evidență a modului în care își petrece timpul zilnic. Aceasta include data, momentul în care începe o activitate, numele materialului / a lecție și timpul la care se încheie. Copilul ar trebui să înregistreze inclusiv momentele în care nu lucreaza sau își petrece timpul pentru socializare. Ei pot include câteva ilustrații la finalul unei zile. Copilul folosește cele mai bune abilități de scriere de mână și include detalii pentru a-și putea aminti amanunte atunci cand il citeste, peste un timp. Rolul scrierii in jurnal este ca elevul sa faca precizari, sa clarifice, sa cuantifice și să-și însuseasca tehnici de design grafic in scriere. Cel din urma aspect atrage atenția copiilor și ajută la succesul acestui instrument.
La inceput, jurnalul este foarte timid alcatuit: eventual cateva pagini, prinse sau nu intr-o coperta, feluri de scriere deosebit de personalizare, mazgalituri si chiar gauri. O data cu trecerea timpului si cultivarea responsabilitatii, jurnalele se transforma in mici opere de arta- copilul dobândește mai mult control asupra mâinii sale, dobândește cunoașterea conceptului de timp și îmbrățișează responsabilitatea unui jurnal.
În calitate de profesori avem nevoie sa ne amintim mereu sfatul Mariei Montessori: „să îl urmăm pe copil.” Aceste prime eforturi ale copilului ar putea să nu ajungă in forma ideală; este nevoie ca profesorul să păstreze aprinsa dorinta până când se ajunge la forma ideală. Pentru a naste în copil această responsabilitate, elevul mai mic poate fi asistat de unul mai mare, care sa-l ajute sa scrie ora sau sa-i ofere sprijinul in a scrie anumite cuvinte. Ar fi nerealist să se așteptam jurnale perfecte de la elevii din primul an, dar așteptarea privind insusirea acestei responsabilitati trebuie să fie în cultura mediului de clasă.
De multe ori copiii vin cu diverse idei pentru a-și îndeplini această responsabilitate. Este interesant să vedem cum sunt descrise lecțiile/ prezentarile noastre în scrierile din jurnalele copiilor. După ce am povestit povestea alfabetului, un copil din comunitate a incercat sa scrie în jurnal folosind pictograme. Deseori, ilustrațiile pe care copiii le folosesc pentru a „înfrumuseța” jurnalul iau chipul lectiilor cu care lucrează. Odată ce copiii încep să scrie caligrafic, jurnalele devin opere de artă. Am observat chiar copii care isi scriau notițe despre viitoarele proiecte. Un exemplu special imi vine în minte: după ce a înregistrat la 9:15 povestea despre Aparitia Universului, la 10:05 el a scris: „urmeaza sa fac un experiment cu un vulcan.”
Profesorul monitorizeaza felul in care copilul isi asuma această responsabilitate. Progresul copilului poate fi verificat cu acest instrument. Un moment prielnic de verificare poate fi inainte de masa de pranz, prin adresarea unor intrebari:
- Care a fost cea mai interesantă activitate?
- Care a fost cea mai dificilă sau provocatoare munca astazi?
- Ce ai descoperit azi?
- Cu cine ai colaborat?
- Care a fost ultima lectie făcută la biologie?
Pentru a oferi un exemplu despre cum se alcatuieste un jurnal, profesorul Montessori poate avea el insusi un jurnal, in care sa isi noteze lectiile prezentate, momentele amuzante ale zilei, planificari de lectii viitoare.
… în următorul articol voi detalia și celelalte instrumente.
Magda Crihan, Profesor Montessori 3-6 ani și 6-12 ani, diplomă AMI
