De vorbă cu echipa Monterra. Pasiunea pentru educația Montessori autentică este liantul care ne-a ajutat ca la Monterra echipa să fie o comunitate frumoasă, cu energie bună, oameni care cred că ceea ce facem contează. Ne-am propus să vă prezentăm comunitatea noastră de oameni calificați, empatici, dornici să dezvolte permanent cunoaşterea şi motivaţia internă de învăţare a copiilor. Hadeți să îi cunoaștem mai bine, împreună!
Astăzi, un interviu cu Monica Ciobotaru, educator Montessori la Monterra (diplomă AMI 0-3 ani) și director sediu Monterra 2.
De vorbă cu echipa Monterra: Monica Ciobotaru
Cum te-ai descrie în doar câteva cuvinte?
O trasatura evidenta a mea este ca vorbesc foarte mult si imi este greu sa folosesc “doar cateva cuvinte” pentru a descrie orice. J Placerea de a vorbi, de a ma exprima izvoraste din energia si entuziasmul cu care privesc si intampin viata, este modul meu de a-mi revarsa cu pasiune cascada descoperirilor, convingerilor si credintelor mele.
Cred despre mine ca sunt o persoana de incredere, pe care te poti baza, cu bun simt si multa rabdare. Mai mereu cu zambetul pe buze, sunt un om echilibrat si organizat. Iau greu decizii, am tendinta sa analizez excesiv si sa cantaresc cu mare atentie optiunile. Sunt atenta la detalii, riguroasa si vigilenta, perfectionista (in curs de vindecare). Ofer mult si am pretentii mari, atat de la mine, cat si de la ceilalti. Imi plac oamenii educati, care au o poveste de spus care m-ar putea inspira. Ador ciocolata, sa citesc, sa calatoresc si sa-mi rasfat sufletul si ochii cu frumusetea acestei lumi. Mi-au placut dintodeauna parcurile de distractii, as merge chiar si acum intr-unul si m-as dezlantui.
Ce calitate apreciezi cel mai mult la tine?
Determinarea de care sunt capabila atunci cand cred in ceva si faptul ca nu renunt. In plus, mi s-a tot spus de prietenii apropiati ca eman un entuziasm molipsitor cand ma pornesc sa povestesc despre lucrurile in care cred sau care ma pasioneaza la un moment dat, indiferent ca vorbim de principii de parenting, ultima carte citita sau un loc fain vizitat.
Ce mesaj ți-ai transmite dacă te-ai putea întoarce în timp, către versiunea ta mai tânără?
Daca as avea aceasta putere miraculoasa, m-as intoarce in timp nu o data, ci de cel putin trei ori, o calatorie pentru fiecare etapa semnificativa in dezvoltarea mea.
Versiunii mele copil i-as transmite mesajul ca indrazneala si curiozitatea sunt doua calitati admirabile la care sa nu renunte, m-as privi in ochi si mi-as spune cu toata increderea si sinceritatea sa fiu mandra de mine si sa ma pretuiesc. Monei adolescenta i-as strecura pe noptiera cateva carti cu povesti frumoase, intelepte si mesaje profunde, menite a-i deschide mintea si inima, care ar scuti-o de rataciri si cautari de sine intortocheate, iar urmatoarea vizita i-as face-o Monei de douazeci si de ani cu mesajul: “Esti pe drumul cel bun. Tot ceea ce faci conteaza si are valoare, urmand a se cristaliza la un moment dat in viata, chiar daca acum iti este greu sa-i dai un sens.”
O carte pe care o iubești și ne-ai recomanda să o citim?
Eu am o relatie foarte stransa si pasionala cu majoritatea cartilor citite. Sunt putine carti a caror poveste nu am gustat-o sau nu mi-a ajuns la inima. Cu toate celelalte dezvolt o relatie intensa de indragostire la momentul lecturii si manifest trasaturile specifice indragostitului: de fiecare data am impresia ca ea este aleasa, ca este acea carte, cea care-si va pune definitiv amprenta asupra experientei mele de cititor pasionat, care ma va influenta de-acum inainte in viata si imi va incatusa gandurile in paginile ei pentru totdeauna.
Ziua in care finalul se apropie cu paragrafe si dialoguri abia rostite in soapta, citite cu lentoare si recitite iar si iar ca pentru a impiedica tristul sfarsit – acea ultima pagina care tine in brate ultimul cuvant ce pune capat indubitabil si iremediabil refugiului literar atat de indragit – acea zi cand sfarsesc o carte imi apasa sufletul si imi strange stomacul. Urmeaza apoi o perioada de reflectie asupra cartii, de refacere, de vindecare, finalizata cu asezarea ei inapoi pe raft in biblioteca, cu sentimentul de alinare ca o voi gasi la locul ei ori de cate ori dorul de ea va deveni de nesuportat.
Cu toate acestea, rareori mi s-a intamplat sa ma intorc si sa recitesc aceeasi carte.
Imi este greu sa ma intorc doar asupra uneia, asa incat voi aminti seria Stapanul Inelelor a lui Tolkien, La Rasarit de Eden scrisa de John Steinbeck si Dragoste in vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez.
In prezent ma aflu in plin proces de integrare a seriei de 8 volume Harry Potter, aproximativ 5.000 de pagini extraordinare citite pe nerasuflate, inspirata fiind de fiica mea in varsta de 10 ani, un fan veritabil HP care a citit si rascitit de nenumarate ori intreaga serie incat stie pe de rost paragrafe intregi din toate volumele. A fost extrem de amuzanta atunci cand am intrebat-o la un moment dat un detaliu despre unul din personajele malefice, Draco Malfoy, iar ea, dupa indelungi cautari, scufundandu-se in adancul memoriei si rascolind prin amintirile a mii de pagini citite, dar si printre copertele cartilor, a conchis in cele din urma: “Mami, ce vrei tu sa stii nici macar J.K. Rowling nu stie.”
Cum este pentru tine să fii în echipa Monterra?
Monterra este deja ca acasa pentru mine, in curand se fac 4 ani de cand m-am alaturat echipei.
Ma bucur sa spun ca este un loc unde ma regasesc, unde am ocazia sa ma dezvolt si sa-mi valorific abilitatile. Am un mare sentiment de apreciere pentru Monterra deoarece este un colt de lume diferit, unic, special, care a prins contur si a crescut datorita unor oameni speciali, deschisi la minte si la suflet care, in ciuda greutatilor si obstacolelor diverse au ales sa vada diferit copilul, punandu-l in centru, sa asigure o altfel de educatie si si-au asumat o misiune pe cat de nobila, pe atat de provocatoare. Nu este usor sa fii deschizator de drumuri si sa faci parte din curentul de pionierat Montessori in Romania, dar cu siguranta este inaltator si gratificant.
Echipa Monterra reuneste oameni frumosi, dedicati si pasionati de educatie, cu exceptionale calitati umane si profesionale, iar eu ma simt recunoscatoare sa fac parte din aceasta lume vie, plina de culori.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la copii?
In mod constant invat lucruri importante de la copii, atat de la ai mei, cat si de la cei pe care am placerea si privilegiul sa-i insotesc in procesul educational la Monterra. Totusi, cea mai valoroasa si de impact lectie se refera la recunoasterea deplina a Copilului ca fiinta inzestrata cu un potential miraculous, extraordinar inca de la nastere.
Copilul este capabil de atat de multe lucruri de la o varsta atat de frageda, el ne arata si ne indruma inspre aceasta maretie a lui prin comportamentul sau, prin protestele vehemente, prin zambetele luminoase, prin tacerea apasatoare sau prin achizitiile deprinse. O face intuitiv, instinctiv, din dorinta de a-si proteja si valorifica marile puteri astfel incat sa-si implineasca maretul potential.
Noi, adultii, doar simturile ascutite si alerte sa le avem pentru a intercepta semnalele oferite de copil si a nu-i pune obstacole in calea dezvoltarii lui la adevaratul potential. Este o lectie trista si in acelasi timp atat de necesara care ne trezeste din somnul nestiintei, al ignorantei si ne responsabilizeaza.
