Cu o săptămână înante de plecare, copiii erau nerăbdători şi discuţiile despre ce o să facem, cum o să fie, ce o să vizităm au fost din ce în ce mai multe. Ne-au entuziasmat mai mult curiozităţile lor şi dorinţa de a fi ziua de luni şi a de a pleca în tabără. Noi abia aşteptam să petrecem 5 zile cu ei şi să le vedem ochii miraţi, fețele surprinse şi să le auzim chicotelile.
Cu această tabără noi ne-am dorit să îi distrăm pe copii și să creăm un cadru frumos unde ei să se apropie mai mult unii de ceilalţi. Activităţile propuse de noi au fost orientative, pentru că am schimbat planul din prima zi când am ajuns la cazare, din cauza ploii, din cauza oboselii…
La cazare gazda ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi cu braţele deschise şi cu mâncare delicioasă care a fost la fix după călătoria cu trenul de la Bucureşti la Buşteni. Chiar dacă în prima zi a plouat, am prins curaj şi am ieşit la o mică plimbare, dar vremea ne-a făcut să ne întoarcem din drum şi ne-am petrecut restul zilei în interior. Unii dintre cei mici au preferat să citească în cameră, alţii au participat la jocurile propuse de noi: telefonul fără fir, uriaşul adormit, ferma animalelor, iar după cină ne-am adunat în sufragerie şi am văzut filmul Cum să îţi dresezi dragonul.
În fiecare zi am avut lucruri de făcut, jocuri de jucat, filme de văzut… dar toate aceste activităţi au fost pentru a-i apropia pe copii şi de a-i încuraja să iasă din zona de confort. I-am observat timp de 5 zile şi ne-am bucurat în fiecare zi cât de deschiși au fost la schimbări, de ideile pe care le aveau şi de soluţiile pe care le găseau. Au dat dovadă de responsabilitate, de maturitate, iar timpul petrecut departe de familie, de prieteni şi alte cunoştinţe, a adus armonie în grupul nostru.
Ideea de grup a fost acceptată şi asimilată imediat. Au avut grijă unii de alţii şi s-au ajutat de fiecare dată când a fost nevoie. Au fost solidari, pragmatici şi atenţi la mediu, natură.
Am fost un grup fain şi ne-am surprins unii pe alţii. Vizita la Castelul Pelişor i-a impresionat pe copii. Arajamentele şi decoraţiile camerelor şi informaţiile despre Regina Maria, despre tabieturile oamenilor care au locuit în castel le-au stârnit curiozităţi şi un val de întrebări interesante a plutit desupra noastră. La Castelul Cantacuzino fost o vizită interactivă. Ghidul i-a invitat la un mic joculeţ de observare, iar interacţiunea dintre ei a fost una dinamică. După ce am aflat despre familia Cantacuzino, un mic traseu prin copaci, tiroliana şi tirul cu arcul au adus chicoteli, zâmbete şi chiuieli. Cazinoul din Sinaia a fost o surpriză plăcută pentru că am vizitat o expoziţie de artă cu picturi pe pânză. Le-au plăcut tablourile şi ne-au mărturisit că îşi doresc să picteze şi ei la fel. Cu tuşe mari, late, colorate… ca artiştii. Muzeul Natural al Munţilor Bucegi a fost o surpriză ascunsă în Parcul Sinaia. Nu l-am ocolit. De cum am păşit pragul am fost foarte surprinşi de vegetaţia bine păstrată şi de păsările şi animalele împăiate.
Distracţia a fost la cote înalte. Aniversarea Sophiei a rămas în amintirile tuturor. Am dansat, am cântat, ne-am făcut poze, am mâncat tort, ne-am jucat cu baloanele… Şi după multă distracţie am văzut filmul Regatul Îngheţat. În restul zilelor jocurile propuse de noi, dar şi jocurile inventate de către copii, au făcut casa să răsune de râsete.
Planul nostru cu activităţi a fost unul mare pe care l-am schimbat în funcţie de starea lor. Pe lângă locurile amintite mai sus am vizitat expoziţia de la Centrul Cultural din Buşteni și am alergat în parcul din apropierea telecabinei. Am sărit în trambuline de unde am admirat muntele altfel decât pe jos. Până la Gura Diham am mers cu titicar-ul. Drumul pietruit, brazii în stânga şi în dreapta drumului ne-au dat senzaţia de aventură. Ajunşi acolo ne-am bucurat de natură şi am simţit fiecare pietricică, lemn, râul rece ne-a atras lângă el… nu am plecat de acolo fără să lăsăm o amintre frumoasă: Portretul unei fetiţe creat din crengi, frunze, pietre şi iarbă. Toate serile s-au terminat cu poveşti amuzante despre lucruri serioase.
Noi, cadrele didactice, am fost impresionate de copii, de gesturile lor de tandreţe, de receptivitatea la nou şi situaţii ieşite din zona lor de confort. Am observat fiecare copil cum în fiecare zi s-a schimbat, devenea mai puternic şi mai independent. Copiii au înţeles ideea de tabără, ideea de grup şi au acceptat că drumul pe jos are farmecul lui chiar dacă uneori a fost obositor.
Nu am plecat din tabără fără să aflăm părerile copiilor pe care cu mare drag le împărtăşim cu voi, părinţii. Pe noi ne-au bucurat mult părerile lor sincere, ba chiar ne-au emoţionat.
– Mi-a plăcut vizita la Muzeul Cantacuzino, Expoziţia cu trenuleţe şi că ne-am luat suveniruri…
– Mi-a plăcut mâncarea de la cazare…
– Cel mai mult mi-a plăcut la ziua Sophiei, Castelul Pelişor, activităţile creative şi Muzeul Naţional al Munţilor Bucegi…
– Mi-a plăcut la Pelişor cum arata camera copiilor, camera de aur, muzeele şi jocurile din interior…
– Mi-a plăcut foarte mult excursia cu trenul Buşteni-Sinaia şi înapoi…
– Mi-a plăcut toată tabăra…
– Mi-a plăcut că i-am surprins pe copii de ziua mea, că le-am dăruit cadouri. Mi-am dorit să fie fericiţi şi au fost fericiţi de ziua mea. Mi-a plăcut tot: muzeele, excuriile, jocurile, mâncarea…
– Mi-a plăcut tot grupul taberei, la ziua Sophiei, mâncarea de la cazare şi activităţile propuse…
– Mi-a plăcut ploaia şi când am aşteptat lângă acel garaj să treacă ploaia. Mi-au plăcut şi jocurile, filmele, muzeul cu picturi, dansurile de la petrecere…
– Mi-a plăcut când ne-am adunat şi am desenat în holul pensiunii, când am alergat pe pajiştea de la Castelul Cantacuzino, că am avut grijă unii faţă de alţii, jocurile din interior și când am avut acel moment de grup şi am vorbit despre “hai să încercăm singuri”…
– Mi-au plăcut momentele cu îmbrăţişări, că am desenat, că am citit poveşti…
– Mi-au plăcut jocurile, că am dansat, că am dormit toţi la grămadă, că am vizitat multe muzee, că ne-am organizat frumos, că am văzut filme, că am citit poveşti…
Tabăra este un moment din an util şi benefic pentru fiecare copil în parte, dar şi pentru noi cadrele didactice. Copiii au legat prietenii, s-au cuoscut mai bine, au învăţat cum să procedeze în anumite situaţii. Ieşind din spaţiul şcolii, al casei, al oraşului şi-au dezvoltat anumite abilităţi precum cele de organizare, comunicare, socializare şi orientare.
Noi credem că a fost o tabără faină şi am fost norocoase să ne petrecem timpul cu minunăţii copii pe care îi îndrăgim foarte mult.
Echipa Monterra
