Înainte de orice explicație se cuvin însă câteva precizări: cuvintele Mariei Montessori au fost traduse din italiană și aparțin unei alte epoci (noțiunile erau ușor diferite atunci). Prin traducere si trecerea timpului sensul originar a fost alterat, în prezent cuvintele fantezie, imaginație și creativitate fiind folosite adesea ca sinonime, astfel încât este necesar să redefinim înțelesul celor trei cuvinte de bază:
Fantezie – plăsmuire, născocire fără o bază reală (în realitate nu există purceluși care vorbesc sau își construiesc locuințe și nici pomi cu mere de aur)
Imaginație – capacitatea de a crea noi reprezentări sau ideipe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; abilitatea de agăsi soluții noi, ”creative” – de unde și înțelesul cuvântului creativitate (actul de a imagina ceva, însușirea de a fi creator)
După cum se observă din definiție, elementele constitutive ale imaginaţiei îşi au originea în realitate. Caracteristic pentru imaginaţie este şi ansamblul de procedee (mecanisme) de combinare şi recombinare, de restructurare şi extrapolare adatelor experienţei anterioare. Proces în urma căruia poate sau nu rezulta ceva creativ.
Un criteriu pentru a califica ceva ca fiind creativ este spre exemplu măsura în care este: nou, original și adecvat realității/cu o valoare socială recunoscută.
Pornind de la aceste premise, este destul de clar că fără o consolidare a cunoștințelor despre lumea înconjurătoare, imaginatia ajunge să se limiteze la fantezie sau reverie, fara a face saltul superior în creativitate.
Privitor la fantezie, în urma observării copiilor Maria Montessorii a realizat că până în preajma vârstei de șase ani acestia nu fac diferența între ce este real și ce este fantezie (Marele Zid Chinezesc există? Dar Polul Nord, un continent îmbrăcat în gheață? Si atunci de ce nu și Pădurea Adormită? Sau Mickey Mouse pe care l-am vazut la Disneyland?) și că toate cunoștințele lor se bazează pe tot ceea ce mintea sa (absorbantă) înregistrează în jur. Dacă informațiile acumulate sunt reale, copilul are astfel elemente concrete pe baza cărora își poate construi întregul proces de învățare și dezvolta inteligența.
Studiile recente confirmă acest lucru, subliniind faptul că imposibilitatea copiilor (până în 6 ani) de a face diferența între fantezie și real afectează abilitatea lor de a învăța și dezvoltarea capacității de a găsi soluții la problemele cu care se confruntă. În plus, s-a dovedit că educația Montessori crește în fapt abilitatea de a rezolva creativ problemele cotidiene.
Referindu-ne la imaginație și creativitate, curriculumul Montessori este bazat pe realitățile Universului în care trăim. Fără a își propune să descurajeze imaginația, dr. Montessori a preferat să prezinte activitățile adevărate (în loc de joaca de-a grădinăritul a propus cultivarea și îngrijirea unor plante reale, în loc de joaca de-a bucătarul a invitat copiii să contribuie la prepararea mesei), considerând că astfel cei mici vor înțelege mai bine activitățile respective. Maria Montessori considera că nu poate exista progres fără imaginație, însă că aceasta apare predominant în ceea ce al doilea plan al dezvoltării copilului – în special la școală (de altfel aici copiilor li se predau marile adevăruri ale Universului sub formă de povești, imaginația lor fiind adesea stârnită de acestea). Ea afirma că ar trebui să prezentăm copiilor lumea în care ne aflăm, ajutându-i să descopere minunile sale, învățându-i să le respecte și să le aprecieze.
Creativitatea este o caracteristică a personalității individului, a capacității sale de a putea vedea diferit realitatea, o adaptare superioară la provocarile zilnice, un mod nou și proaspăt de a se raporta la situațiile din jur, venit dintr-o motivație și înclinație interioare puternice, dintr-o atitudine de creator. În mediul Montessori creativitatea se exprimă în primul rand prin noutatea si alteritatea în sine a organizarii sistemului si a raportării față de copil. Prin chiar participarea în mediu, copilul are o experiență directă a creației unui alt mod de educație. În consecință, primește în mod nemijlocit permisiunea de a fi creativ, dar si unelte potrivite pentru aceasta. Și aceasta începe cu mediul pregătit care ii dă posibilitatea de a descoperi pe cont propriu legile lumii în care trăiește. Urmându-și propriul interes, copilul își construiește zi de zi baza necesară pentru definiția unui stil creativ personal.
La rândul său, actul creativ este prezent în mediul Montessori încă de la început, sub diverse forme, fără a se rezuma la zona de arte plastice (una dintre activitățile de Viață Practică, de exemplu, este aranjarea florilor în vază) și fiecare copil este liber să își exprime creativitatea în propriul ritm, după propriile înclinații. Educația estetică este parte integrantă a curriculum-ului Montessori. Astfel, am întâlnit copii pasionați de dinozauri care au creat adevarate opera de artă, copii din care au răsărit spontan versuri parca ușor ireale corelate cu vârsta (”Soarele zâmbește grâului, prin ape unduindu-se”), precum și copii plini de idei și inițiative despre cum să se organizeze mai bine clasa sau cum să se rezolve adecvat o problemă.
Creativitatea nu este un scop în sine, este un rezultat firesc al procesului de construcție a cunoașterii si de construcție a omului – a conștiinței valorii sale personale. Nu este neapărat ceva extraordinar, poate fi foarte bine ceva care se manifestă zilnic in viața persoanei conștientă de capacitatea sa de a face alegeri – de la cum ne îmbrăcăm, la cum așezăm masa pentru micul dejun, la cum alegem să ne petrecem ziua. Gradul de libertate pe care ni-l acordăm, măsura in care ne simțim o persoană valoroasă și fericită se reflectă direct în gradul nostru zilnic de creativitate.
În acestă viziune, copiii nu au nevoie de lecții speciale despre cum să fie creativi. La această vârstă ei își manifestă spontan creativitatea prin tot ceea ce fac, constrânși dacă vreți de impulsul interior de a-și construi propria identitate și de a afla permanent lucruri noi despre lume și oameni, condiția fiind de a le lăsa spatiul si libertatea de a putea face aceste lucruri
Montessori vine în plus cu o construcție corectă care să faciliteze creativitatea în sensul ei mai larg și mai complex, adică în toate domeniile cunoașterii – și acel științific, nu doar cel artistic. Dar și în organizarea vieții noastre de zi cu zi.
Cât despre controversa legată de povești, Maria Montessori a oferit un răspuns simplu în 1919, când a afirmat că în opinia ei atunci când copiiilor li se spun povești cei care își imaginează lucruri nu sunt copiii, ci adulții. În realitate copiii doar ascultă, nu imaginația lor este cea care creează povestea :D.
Alina F. și Ramona Oros, Consilier școlar, Psiholog și Psihoterapeut, Profesor Montessori 6-12 ani – diplomă AMS
