Nou născuții au nevoie să învețe ”totul” pentru a putea a supraviețui, însă nu posedă o modalitate conștientă de a face acest lucru și nici abilitatea de a vorbi, astfel încât pentru a aduna informații din mediul în care trăiesc ei apelează la alte modalități de a învăța. Ei au capacitatea de a prelua toate informațiile (fără însă a face diferențieri calitative sau a putea deosebi utilul de inutil și pozitivul de negativ) folosindu-se de tot ceea ce acumulează pentru a se forma ca indivizi. Aceasta este mintea absorbantă, un mecanism de supraviețiure comun copiilor de 0-6 ani din întreaga lume, indiferent de naționalitate, religie, cultură, un proces inconștient, non-selectiv prin care creierul preia informații și se dezvoltă, formându-și rețelele neuronale.
În cartea sa, ”Understanding the Human Being – The Importance of the First Three Years of Life”, dr. Silvana Montanaro descrie ceea ce ea numește ”the human hardware”, afirmând că la începutul vieții individul își construiește programul de bază personal, pe care îl va utiliza pentru întreaga viață, iar acesta ar trebui să fie cât mai corect și bogat posibil pentru a oferi posibilitatea dezvoltării ulterioare într-un adult împlinit. Ea subliniază că pentru a putea utiliza cât mai eficient creierul este nevoie să îi oferim informații de calitate, în special în primii ani de viață, dovadă fiind faptul că medii și simulări senzoriale diferite duc la apariția unor ființe umane cu structuri diferite.
În procesul de construcție a creierului conexiunile anatomice (dendrite și axoni) au o creștere extrem de rapidă imediat după naștere, ele fiind cele care constituie structura de bază a acestuia, rețeaua utilizată pentru a procesa toate informațiile primite ulterior, instrumentul de lucru al minții. Acest ”hardware” (cum îl numește dr. Montanaro) va defini experiențele viitoare și modul în care acestea vor fi procesate, înregistrate și amintite. În cadrul său, cele două emisfere (dreapta și stânga) se specializează diferit, însă funcțiile îndeplinite de amândouă sunt importante, iar integrarea ambelor emisfere este situația ideală, premisa unei vieți împlinite. Este necesar să le oferim copiilor ”hrană pentru minte” constând în informații corecte, de calitate, venite la momentul potrivit, echilibrând cele două emisfere pentru a ajuta la dezvoltarea minții și implicit a individului la adevăratul său potențial. Aceasta înseamnă nu doar o mai bună funcționare a minții dar și o viață personală și socială împlinită.
Procesul de învățare în cazul minții absorbante este impresionant: fiecare informație din mediul înconjurător este preluată, procesată și stocată în celulele nervoase fără efort – o acțiune inconștientă ce are loc în permanență și care nu necesită ”predare” sau ”învățare” forțată. Simțurile îi permit copilului să exploreze lumea iar prin atingere, auz, gust, miros și mișcare se stochează toate informațiile, fiecare experiență stând la baza intelectului în formare, a memoriei și a voinței.
Structura lăuntrică a copilului se formează înainte ca el să poată primi cu adevărat lecții sau să poată acumula conoștințe într-un mod conștient. În fapt, copilului mic nu i se pot da lecții; activitatea individuală este modalitatea prin care este stimulată dezvoltarea lui, iar părinții și educatorii sunt doar colaboratori oferind sprijin în procesul de dezvoltare. El este cel care va învăța să meargă, indiferent că este mama sau educatoarea cea care îl susține; acesta este motivul pentru care se poate spune că este acțiunea copilului. Depinde însă de ajutorul pe care cei din jur sunt capabili să i-l dea copilului și de modul în care îi sunt satisfăcute nevoile interioare, ele stabilesc în ce fel de adult se va dezvolta, ce fel de om va fi în viitor. Mediul înconjurător și tipul de susținere primită sunt elemente esențiale, de aici și importanța mediului pregătit oferit de pedagogia Montessori.
Alina F.
