Într-o școală Montessori, la fel ca în orice mediu pregătit Montessori, elementele fundamentale ale acestei pedagogii stau la baza procesului de educație, la acestea adăugându-se elementele suplimentare date de caracteristicile intervalului de vârstă 6-12 ani. Într-o școală Montessori copiii învață:

  • Prin liberă alegere și responsabilitate: își aleg activitatea dintre cele prezentate
  • Prin participare voluntară: vin la prezentări, își completează jurnalul, își planifică singuri activitatea
  • Fără pedepse: nu se aplică măsuri coercitive de nici un fel, se discută fiecare incident în parte și acolo unde este cazul se stabilesc consecințe
  • Fără recompense exterioare: nu există o bonificație din afară, ci ne propunem să menținem hrănim propria dorință a copilului de a cunoaște și a se dezvolta
  • Prin muncă în echipă: copiii sunt liberi să lucreze individual sau în grupuri mici

Programul

Programul obligatoriu al zilei de școală la Monterra este 8:30-16:00. Într-o clasă Montessori copilul beneficiază de două sesiuni de lucru pe zi, de minim 5 ore pe zi în total – standardele AMI (Association Montessori Internationale) recomandând ca fiecare sesiune să aibă două-trei ore. Astfel construit, programul alternează momentele de relaxare și masă cu cele de concentrare și învățare și îi oferă copilului flexibilitatea de a își organiza învățarea conform ritmului propriu, având în permanență libertatea de mișcare și libertatea de alegere: în timpul sesiunilor de lucru el are libertatea de a alege cu ce anume va lucra, în ce ordine și pentru cât timp, conform propriului interes. Își poate lua pauze atunci când simte nevoia și poate interacționa cu alți copii ori de câte ori dorește, cu condiția să nu interfereze cu activitățile acestora. Copilul învață din proprie inițiativă, participând la prezentări și lucrând cu materiale Montessori în mediul special pregătit pentru nevoile sale din acest plan de dezvoltare. Stilurile naturale de învățare și înclinațiile copiilor sunt respectate și sprijinite. Copiii pot lucra cu un material sau cu un concept atâta timp cât au nevoie să înțeleagă și să stăpânească ceea ce au de învățat și pot trece mai departe atunci când se simt pregătiți pentru o nouă provocare.  Mintea absorbantă (noțiune specifică metodei Montessori care definește faptul că mintea unui copil de până în 6 ani integrează mediul si cunoștințele într-o manieră subconștientă), caracteristică primului plan de dezvoltare, devine învățare conștientă (minte conștientă) în cel de-al doilea plan de dezvoltare (nivel școlar) și presupune un angajament din partea copilului și un rol activ al acestuia în propria formare.

Jurnalul. Implicarea activă în propria învățare

Unul din instrumentele importante de gestiune și evaluare a învățării este jurnalul individual. Copilul notează în el atât activitățile făcute la alegere cât și prezentările la care a participat și cele pe care le-ar putea primi (se ține cont de secvențialitatea materialelor Montessori). El scrie zilnic în jurnalul propriu data, materialele cu care a lucrat și prezentările la care a participat. Una dintre cele mai importante sarcini ale cadrului didactic Montessori este de a avea o evidență clară a prezentărilor făcute fiecărui copil în parte și monitorizarea atentă a progreselor făcute de acesta, rolul său fiind acela de a îl ghida în funcție de acestea. Pasiunea și abilitățile cognitive naturale sunt cele care îl îndrumă pe copil în învățare și din acest motiv în metoda Montessori… nu există limite. Copilul poate aprofunda un subiect de care este interesat, ajungând adesea să capete cunoștințe vaste despre teme care îl interesează iar pedagogia Montessori urmărește și încurajează acest lucru. Periodic este stabilită o întâlnire a elevului cu pedagogul Montessori (o dată pe săptămână sau la două săptămâni) și analizează împreună jurnalul, lucrările realizate (fiecare copil are propriul lui spațiu în care își organizează munca, pe domenii, având dosare cu lucrări în progres sau terminate) și stabilesc la ce nivel se află pentru fiecare arie curriculară și care sunt pașii următori. Astfel copilul devine co-evaluator al propriei activități, alături de cadrul didactic.

Imaginația. Marile povești

Copilul școlar îşi pune intrebări cu privire la originea universului, natura vieţii, oameni şi diferenţele dintre ei iar materialele Montessori pentru această grupă de vârstă au rolul de a trezi imaginaţia, de a dezvolta abstractizarea și de a genera o viziune asupra lumii si rolului omului in societate. Cel de-al doilea plan de dezvoltare este dominat de perioada sensibilă pentru imaginație și exersarea minții conștiente, iar învățarea propusă la aces nivel provoacă imaginația și stârnește curiozitatea.

Cu ajutorul imaginației copiii reconstituie întâmplări și locuri la care nu au acces fizic (timpuri trecute și viitoare, organizarea lumii la scară mai mare sau mai mică, originea pămantului, a vieţii etc.) și ajung să aprecieze și să se mire în fața totalității cunoașterii. Ei vor să știe de ce și cum se întâmplă lucrurile și sunt fascinați de tot ce este misterios, grandios, ieșit din comun, impresionant – este perioada marilor întrebări despre lume (adevărate întrebări filosofice legate de apariția lumii, a vieții și de rolul său ca individ) iar Maria Montessori a descoperit că cea mai potrivită manieră de a le răspunde este prin prezentarea unor povești (la acest nivel apar și ”Marile povești”) care să le ofere o imagine de ansamblu și să le stârnească imaginația. Cunoștințele sunt introduse ca parte dintr-o povestire care deapănă informații istoria universului (originea sistemului solar, a pământului, a vieţii, apariţia culturilor umane şi dezvoltarea civilizatiilor…) și fiecare poveste adaugă o bucată în plus la construirea unei imagini de ansamblu a lumii în care trăim, reprezentând, împreună, o imagine schematizată a întregului. Sunt istorisite cu inflexiuni aparte ale vocii și cuvinte atent alese pentru a îmbrăca adevărul într-un dram de mister, fiind însoțite de reprezentări grafice (planșe simbolistice, cronologii, diagrame) – totul pentru a stârni interesul. Ele reprezintă doar un punct de pornire, o structură schematizată menită să trezească imaginația și curiozitatea copilului, stârnindu-l să exploreze suplimentar subiectele. Elevul este încurajat să-şi pună întrebări, să experimenteze, să îşi dezvolte cunostinţele, să facă observaţii, să demonstreze abilităţi, învățând prin efort și implicare proprie.

Going out

În școlile Montessorieste încurajată “ieşirea” din spaţiul şcolii pentru a folosi resursele comunităţii aflate dincolo de zidurile clasei, iniţiată de către copii si ghidată de catre învăţător. Este important ca elevii să exploreze în siguranță lumea din jur, nu doar clasa. Aceste ”excursii” sunt ideea copiilor, fiind planificate și organizate de ei (identifică unde anume pot găsi resursa necesară, programează excursia, stabilesc detaliile legate de transport etc.), adulții însoțindu-i adesea doar într-un mod pasiv (este de preferat să nu intervină decât în situații în care siguranța copiilor este în pericol, responsabilitatea gestionării întregului demers apartinându-le copiilor). Cadrul didactic poate propune și el o listă de proiecte către elevi, pentru a-i susține în procesul de a ajunge să poată concepe singuri un astfel de program. O astfel de ieșire este planificată de un grup mic, nu este necesară implicarea întregii clase. În clasa Montessori elevii merg adesea la bibliotecă (pentru a căuta surse de informare); la muzee (pentru a studia suplimentar sau chiar a lua legătura cu un specialist în măsură să le clarifice lucruri pe care nu reușesc să și le clarifice singuri); în natură (pentru a preleva mostre sau a analiza diferite elemente), la magazin (pentru a achiziționa materiale necesare proiectelor lor)… În acest fel lumea se deschide pentru ei și pot să interacționeze cu o varietate de persoane noi, cu care învață să colaboreze, fiecare ieșire aducând pe lângă informațiile noi și experiențe valoroase în ceea ce privește independența și responsabilitatea.

Învățarea socială. Lucrul în grupuri. Grupele mixte

Clasele Montessori sunt în sine o mică comunitate, fiind formate din copii de vârste diferite (grupe mixte acoperind un interval de trei ani 0-3, 3-6, 6-9, 9-12 etc.) și funcționând cu până la 30 de copii. Copiii mai mari dintr-o clasă Montessori îi ajută adesea pe cei mai mici care apelează sprijinul lor, și în acest fel își consolideaza propriile cunoștințe (făcând prezentări și explicând diferite concepte). La rândul lor, începătorii asimilează informații noi prin observarea copiilor mai mari lucrând cu diverse materiale și imită comportamentul acestora în diverse situații, tratându-i ca pe niște modele.

În primul plan de dezvoltare (0-6 ani) copiii se concentează mai bine atunci când lucrează separat (individual), caracteristica planului doi de dezvoltare (6-12 ani) fiindînsă preferința pentru lucrul în grupuri – nevoia stringentă de a colabora, de a fi parte a unui grup. Din acest motiv într-o școală Montessori cele mai multe lecții și proiecte se fac în grupuri mici (copiii aleg să lucreze împreună în funcție de afinitățile personale). Lucrul în grup îi incurajează pe copii să învețe singuri și să se ajute reciproc: ideile și discuțiile care apar astfel favorizează dezvoltarea minții conștiente, influența copiilor de vârste similare fiind un puternic motor în dezvoltare.

La școala Montessori studiul nu se realizează doar în termenii subiectelor academice ci şi în termenii învăţării sociale și morale. Totul într-o clasă Montessori devine ocazie de comunicare iar una dintre cele mai importante resurse oferite de pedagogia Montessori o reprezintă ocaziile de socializare, cultivarea grijii față de comunitate și bunul ei mers, ca și față de fiecare membru al acesteia. Lucrând în grupuri, copiii descoperă cum este să colaborezi cu personalități și trăsături diferite, ajung să se cunoască și să se accepte cu toate diferențele de perspectivă. Elevii descoperă prin intermediul situațiilor cotidiene cum să se organizeze și să soluționeze probleme aparute în cadrul grupului (fiind în permanență susținuți și ghidați de cadrele didactice),învățând astfel despre responsabilitate, empatie, respect, apreciere, prietenie, toleranță sau conflicte și dezvoltând adevărate competențe sociale: capacitatea de organizare a unor evenimente, abilitatea de a rezolva situații neprevăzute, capacitatea de exprimare liberă a opiniei personale, respectul față de membrii grupului, abilitatea de a genera și de a respecta regulile ce privesc grupul, de a împărți sarcinile, de a ști să ceară sau să refuze fără a răni…

Dezvoltarea morală este una dintre sarcinile de dezvoltare cele mai importante în acest interval de vârstă. Copilul din planul doi de dezvoltare își va acorda sau nu respectul în funcție de valorile morale pe care cei din jur le promovează prin comportamentul lor. El apreciază adevărul, fidelitatea, încrederea pe care o poate avea în cuvântul celui din fața lui, justețea. Conștiința și simțul dreptății, echilibrul bine-rău sunt în plină dezvoltare.

Teme. Competiție.

Nu sunt necesare teme în clasa Montessori – aceasta deoarece baza metodei este de a construi pe tendințele naturale ale copilului, predarea fiind naturală, spontană. Se învață prin joacă, nu ca o obligație, ci hrănindu-se pasiunile și dorința intrisecă de învățare a copilului. Metoda urmează copilul, permițându-i să se concentreze pe o activitate care îi stârnește interesul, fără a îi dicta cu ce și la ce anume să lucreze – temele ar reprezenta o constrângere. În această abordare exercițiul învățării nu are nevoie de exersare forțată pentru a fi menținut – acasă copilul lucrează cu bucurie conform nevoii interioare (citește, scrie povești/jurnale/liste, face calcule, caută informații despre diferite subiecte care i-au stârnit interesul). În plus, în clasa Montessori copiii nu lucrează pe bază de fișe și manuale și acasă nu au acces la materialele specifice.

Elevii Montessori au o contribuție mult mai importantă la felul în care li se predă și un control mai mare asupra felului în care învață, în comparație cu elevii din învățământul tradițional. Din acest motiv predarea este individuală/în grupuri mici, nu există teste, competiție, recompense sau pedepse, considerându-se că singurul lucru de care are nevoie un copil este mulțumirea de sine la realizarea unui lucru prin propriile puteri. Clasa Montessori este o comunitate la scară mai mică iar vârstele variate și învățarea în ritm propriu elimină comparațiile între copii și este încurajată cooperarea, colaborarea.