Montessori este o educație centrată pe copil, construită pe baza observării științifice a acestuia, de la naștere până la maturitate. Abordarea este holistică și urmărește dezvoltarea pe toate planurile: este o metodă pedagogică profund umană care se preocupă în mod esențial (pe lângă transmiterea unor informații academice) de bunăstarea emoțională a copilului și integrarea acestuia în societate. Copilul este respectat, iubit, acceptat, ghidat și încurajat să își găsească propriul rol în comunitate, prin mijloacele specifice acestei pedagogii.

Maria Montessori, fondatoarea metodei, este un pionier în domeniul educației timpurii, strategiile ei de predare și descoperirile legate de psihologia copiilor revoluționând educația copiilor din întreaga lume. A propus un sistem de educație complex și complet (o teorie a educaţiei, un sistem pedagogic si o bază materială originală), bazat pe o teorie proprie asupra psihologiei copilului și a dezvoltării sale. Munca sa este cu adevărat inovatoare, având în vedere că domeniul educaţiei era slab dezvoltat la 1900 – metoda propusă este complet nouă faţă de ce exista la acea dată, iar studiile științifice actuale validează constant principiile care stau la baza ei. Sistemul creat de ea a fost testat și îmbunătățit ulterior pe toate continentele (timp de peste 100 de ani), în prezent fiind aplicat atât în școli publice și private, sau preluat acasă de numeroși părinți care îi utilizează principiile în educația zilnică.

Printre principiile şi concepţiile inovatoare care au stat la baza acestui sistem de educaţie putem menţiona:

În ceea ce priveşte inovaţiile practicii pedagogice, se pot menţiona următoarele :

Maria Montessori s-a născut în 1870 în Italia. A reuşit să fie admisă Facultatea de Medicină a Universităţii din Roma într-o perioadă în care aceasta nu era deschisă femeilor, devenind, în 1896, prima femeie doctor din Italia. Interesată de psihologia şi comportamentul copiilor şi lucrând la o clinică pentru copii cu dizabilităţi, a ajuns la concluzia că nu medicina ci educaţia e răspunsul la problemele acestora. Momentul de cotitură a fost când rezultatul muncii cu aceşti copii cu dizabilităţi mintale a fost că ei au trecut examenele publice destinate copiilor din şcolile normale. Concluzia surprinzătoare a Mariei Montessori s-a tradus în întrebarea: ce fel de educaţie este aceea care îi aduce pe nişte copii normali la nivelul unor copii cu deficienţe mentale şi cum ar putea fi îmbunătăţită aceasta? Astfel că, începând cu 1901, se dedică studiului filosofiei educaţiei şi psihopedagogiei pe care le-a abordat că un om de ştiinţă, folosindu-se şi de cunoştinţele solide în domeniul antropologiei.

În 1906-1907 deschide prima Casă Dei Bambini în cartierul sărac San Lorenzo din Roma, un spaţiu în care copiii celor care locuiau în această zona îşi puteau petrece întreagă zi. Este locul în care a construit şi a aplicat principiile, pedagogia şi materialele ce vor deveni cunoscute ca sistemul Montessori. A observat copiii (ce îi atrage, cum reacţionează la diverşi stimuli, care sunt condiţiile care îi fac să se dezvolte favorabil) şi s-a lăsat îndrumată de ei, astfel încât principiile pe care le-a enunţat nu sunt teorii abstracte, ci rezultatul direct al unei bogate experienţe concrete.

Faima ei a crescut rapid, ea implicându-se activ în răspândirea şi dezvoltarea acestei pedagogii. A scris o serie de cărţi fundamentale pentru metoda Montessori, iar în 1914 a mers în Statele Unite ale Americii unde a fost primită de Thomas Edison şi a înfiinţat American Montessori Society avându-l pe A.G. Bell drept preşedinte. Toate progresele privind răspândirea metodei Montessori au încetat însă odată cu primul război mondial. În 1933 Maria Montessori s-a refugiat în Olanda împreună cu fiul sau Mario, iar în 1939 a mers în India pentru o serie de conferinţe, loc unde îl întâlneşte pe Mahatma Gandhi şi rămâne refugiată până la sfârşitul războiului. În 1946 s-a întors în Olanda, iar în perioada 1949-1951 a fost nominalizată de trei ori pentru premiul Nobel pentru pace. A murit în 1952, la 81 de ani.

Munca ei este continuată de AMI (Association Montessori Internationale), înființată chiar de ea în 1929, cu scopul de a continua tradiţia şi a urmări implementarea corectă a principiilor Montessori.

Semn al aprecierii de care se bucură această metodă stau și personalitățile crescute în sistem Montessori: membrii casei regale din Marea Britanie, scriitorul Gabriel Garcia Marquez, fondatorii Google, fondatorul Amazon, scriitoarea Anne Frank, Friedensreich Hundertwasser, actrița Helen Hunt etc.

Aflat printre susținătorii metodei (Thomas Edison, Alexander Graham Bell, Sigmund Freud, Mahatma Gandhi etc.) Barak Obama a susținut importanța educației timpurii, propunând un parteneriat în care a implicat activ, cu fonduri substanțiale, organizații Montessori. A adus astfel în discuție beneficiile educației Montessori și idea de a introduce această metodă în reforma educației din SUA – unul dintre puținele state din lume în care educația Montessori este bine reprezentată și în sistemul public de învățământ (peste 500 de școli în prezent).

Barack Obama mers în vizită la grădinițe Montessori – în imaginea alăturată lucrează chiar cu turnul roz și scara maro 🙂 – credit foto Johnny Crawford, Atlanta Journal-Constitution.